Cei care spun că e un scandalos paradox și-au lăsat conștiința strivită de mașinăriile propagandei, cele care au împrăștiat ură și frică. Socialistul Zohran Mamdani este primarul celui mai capitalist oraș din lume. Nu e nici un paradox: capitalismul are tarele lui, ce se simt cu atât mai dur cu cât te afli mai aproape de epicentru.
Ce nu putem înțelege mai ales noi, est-europenii, este că socalismul lui Mamdani e unul organic, născut din fibra societății în care trăiește. Scorul său electoral răspunde neliniștilor profunde, îngrijorărilor și insecurității celor care l-au votat, inclusiv majorității evreilor din metropola cu cei mai mulți evrei.
Discursul de cmapanie al rabinului superbei Sinagogi Park Avenue (Upper East Side), distinsul Elliot Cosgrove, e încă viu: „Mamdani reprezintă un pericol pentru securitatea comunității evreiești din New York”. Imposibil să nu fi înțeles că alegerile n-au fost despre războiul din Gaza. Au înțeles însă rabinii din Brooklyn, de la Marea Sinagogă hasidică Satmar (înfrățită cu cea din Sighetul copilăriei mele). Fotografia de mai sus a fost făcută la această întâlnire cu acest candidat.
„Jihadist”, „simpatizant terorist” și „extremist islamic”, ba chiar comunist radical” – lui Mamdani i s-au adus cele mai abracadabrante acuze. Vom vedea cum va fi ca primar, poate nici măcar într-atât de socialist pe cât ne închipuim. N-o să reziste ușor. Poate tocmai pentru că nu are profilul unui politruc însetat de putere, pregătit pentru cele mai negre compromisuri.
Despre fostului rapper Mandani, cunoscut în frageda tinerețe sub pseudonimul Young Cardamom, a scris Dov Scheindlin, un virtuoz violonist newyorkez, cu o respectabilă carieră în domeniul muzicii clasice, actualmente coordonator de programe la Universitatea Columbia. Am obiecții la textul său. Cea mai puternică ar fi că primarul ales nu a negat Israelului dreptul la existență, ci a precizat de fiecare dată că, avocat al cauzei palestiniene, își dorește un stat israeliano-palestinian (ceea ce, în acest moment istoric, frizează utopia), în care cetățenii, israelieni și palestinieni, să se bucure de drepturi egale.
Dov Scheindlin își justifică, în cotidianul israelian „Haaretz”, votul pentru Mamdani, având – lucru rar – curaj propriilor opinii:
„A vota nu este ca și cum ai comanda à la carte. Este un meniu fix, poți să-l ceri sau să-l refuzi. Nu-mi place amuse-bouche-ul opiniilor lui Mamdani, care neagă necesitatea unui stat evreu (cred că istoria o cere), dar felul principal este singura mare problemă din America de astăzi, ce le depășește pe toate celelalte, : va supraviețui sistemul nostru de democrație și pluralism? Viitorul evreilor din Statele Unite depinde de acest punct. Dacă Mamdani crede că Israelul ar trebui să fie un stat evreu sau nu (spoiler alert – deja este) ar trebui să conteze mult mai puțin pentru evreii americani decât dacă statul de drept imparțial va continua să domine, încât să ne putem angaja în activități politice așa cum considerăm de cuviință. Trump poate susține că Mamdani este antisemit, dar propria sa operațiune politică este plină de actualii naționaliști creștini și suprematiști albi, care vor în mod deschis să-i elimine pe evrei din viața publică. Trump vorbește despre <evrei buni> care îl susțin și <evrei răi> care nu îl susțin. El a participat la demonizarea lui George Soros, calificată drept antisemită, și se îndreaptă în mod clar spre suprimarea violentă a întregii opoziții”.
Mandatul primarului ales Zohran Mamdani, primul musulman în această demnitate, va începe oficial la 1 ianuarie 2026. Până atunci multe se pot încă întâmpla, vorba povestașilor din Orientul Mijlociu. New York-ul e un oraș cu 8,5 milioane de locuitori și un buget de 115 miliarde de dolari.