Pe 20 octombrie 2024 când publicam textul de mai jos războiul ruso-ucrainean era în plină desfășurare. De când Putin invadase Ucraina se scurseseră 2 ani, 7 luni și 28 de zile. În 5 zile urma să înceapă în România campania electorală pentru Președinție. Nu promitea nimic bun, după dezastrul iohannesian. Restul, până astăzi, îl știm.
Istoria a trecut și trece pe lângă noi ca un train à grande vitesse…
… A fost vară. Acum ne încălzim cu proiecte de ţară. Altfel n-am fi avut despre ce să vorbim. Mulţumim.
Un proiect de ţară rămâne. Nu e ca zâna muşcată de câne. Îl poţi pune în ramă, în vază. Durează.
Îl poţi prinde-n agrafe. Are capitole şi paragrafe. Trebuie doar să bagi în paranteze câteva cuvinte obeze. Cum ar fi se-cu-ri-ta-te. Hai, că se poate.
Cu un proiect de ţară, nu ne dă nimeni afară. Ne vom buluci înăuntru, patrie ghiduşă. Vom lăsa pantofii la uşă.
Ce frumos o fie (o să citim zilnic proiectul ca pe un tratat de posologie): ferestre mici şi o poartă înaltă. Marea Neagră? S-o lăsăm baltă!