- În cartierul Mezzeh 86 din Damasc, locuitorii Alawiți se distanțează de regimul Assad, temându-se de represalii din partea grupului HTS.
- Minoritățile religioase din Siria, inclusiv creștinii și druzii, sunt îngrijorați de viitorul sub un guvern islamist.
- În Suweida, druzii continuă să lupte pentru drepturile lor într-o țară aflată în schimbare.
Majoritatea locuitorilor din Mezzeh sunt din comunitatea Alawită, o ramură a Islamului Shia, care a fost predominantă în conducerea siriană timp de cinci decenii, sub regimul familiei Assad. Alawiții au ocupat funcții înalte în guvernul sirian, în armată și în serviciile de informații. Însă, acum, după căderea regimului Assad, mulți dintre aceștia trăiesc cu teama represaliilor din partea rebelilor, în special a grupului HTS, un grup islamist sunnit care a fost anterior afiliat la al-Qaeda, scrie BBC.
În Mezzeh 86, deși unii locuitori au refuzat să vorbească din teamă, alții au ales să se exprime, dorind să se disocieze de regimul lui Bashar al-Assad. Un tânăr student la farmacie, Mohammad Shaheen, a spus că, deși regimul Assad a alimentat stereotipul conform căruia Alawiții ar fi bogați și privilegiați, în realitate majoritatea sunt săraci, iar singurii care au acumulat averi considerabile sunt membrii familiei Assad. Mohammad a adăugat că, în ciuda agresiunilor HTS asupra satelor Alawite de la coastă, aceste localități sunt de asemenea sărace. Hasan Dawood, un negustor din cartier, a subliniat că, în timpul regimului Assad, Alawiții au fost considerați „sclavi”, ocupând funcții umile precum șoferi, bucătari sau cameriste, fără posibilitatea de a accede la o viață mai bună.
De asemenea, există un sentiment de trădare față de liderul sirian. Un alt locuitor, Mohammad, a spus că Bashar al-Assad a părăsit țara în mod „cobard” și fără a se adresa populației pentru a explica situația. „Ar fi trebuit să vorbească cu oamenii, să ne spună ce se întâmplă, nu să plece fără un cuvânt, lăsând haos în urmă”, a afirmat acesta. În ciuda acestui sentiment de abandon, mulți Alawiți care nu au fost implicați în abuzuri sau în activități violente în cadrul regimului se simt mai puțin speriați de represalii, dar recunosc că există și persoane care se dau drept membri ai HTS și care lansează amenințări false, subminând încrederea în procesul de reconciliere.
Cu toate acestea, există îngrijorări serioase în rândul altor minorități religioase din Siria, cum ar fi creștinii și druzii, cu privire la viitorul sub conducerea HTS, care este un grup islamist cu o trecut jihadist. Totuși, mulți dintre aceștia sunt relativ optimiști, așteptând să vadă ce se va întâmpla în urma căderii regimului Assad. Youssef Sabbagh, un avocat creștin, a subliniat că deși este încântat de căderea regimului, există o neliniște constantă, deoarece HTS este încă o militanță islamică, iar viitorul rămâne incert. El a exprimat speranța că HTS va deveni o militanță islamică modernă, dar a avertizat că nu vrea ca Siria să devină un alt Afganistan sau o nouă Libie, unde diversitatea religioasă și culturală ar putea fi distrusă.
În zona orașului vechi din Damasc, unde trăiesc mulți creștini, viața cotidiană pare să continue fără mari schimbări. Baruri și restaurante care servesc alcool sunt încă deschise, iar în multe locuri sunt expuse decorațiuni de Crăciun. Aceste semne de normalitate sugerează că, cel puțin pentru moment, HTS nu a impus o schimbare drastică a stilului de viață al minorităților religioase, ceea ce dă un anumit optimism. Totuși, nu toți sunt siguri de viitor. Ouday al-Khayat, un avocat și musulman șii, a declarat că, deși semnele din partea HTS sunt pozitive, este esențial să se aștepte și să se observe evoluția situației, având în vedere istoricul problematic al unor grupuri jihadiste.
Un alt exemplu semnificativ al complexității și diversității societății siriene se află în orașul Suweida, situat la 110 km sud-est de Damasc și locuit de majoritatea populației druza. Aceasta este o comunitate distinctă, cu o credință proprie, dar cu rădăcini în Islamul Shia. Mulți druzi au fost loiali regimului Assad, crezând că acesta va proteja minoritățile, însă în ultimii ani opoziția a crescut, iar protestele din Suweida, care au început în august 2023, au fost frecvente. Activista Wajiha al-Hajjar consideră că regimul Assad a încercat să suprime aceste proteste, dar nu prin mijloacele violente tradiționale, ci prin restricționarea accesului la documente oficiale și prin impunerea unui fel de „blocadă administrativă”. Astfel, protestele au continuat, iar la căderea regimului, în Suweida s-a sărbătorit victoria, dar și solidaritatea și unitatea locuitorilor care rămân pregătiți să lupte pentru drepturile și egalitatea lor în fața oricărei noi regimuri autoritare.
În concluzie, Siria se află într-un moment de tranziție complexă, în care toate comunitățile religioase și etnice își pun întrebări cu privire la viitorul lor sub conducerea noilor forțe politice și militare, iar teama de un alt regim opresiv este un sentiment comun, în ciuda speranței și optimismului care caracterizează aceste perioade de schimbare. Diversitatea siriană, însă, rămâne o provocare majoră pentru orice guvern care va veni, și se va pune întrebarea dacă noile autorități vor reuși să mențină echilibrul între protejarea libertăților și promovarea unei coexistențe pașnice între toate grupurile religioase și etnice din țară.