Mișcarea „Blocăm tot” continuă în Franța. Sindicatele anunță greve și manifestații săptămâna viitoare

• După mișcarea „Blocăm tot” de miercuri, sindicatele anunță greve și manifestații săptămâna viitoare.
• Studenții de la SciencePo au blocat în această dimineață accesul în universitate.
• Noul premier trebuie să găsească un buget care să mulțumească pe toată lumea.

Franța traversează o criză socială intensă, cu mișcarea „Blocăm Totul” și greva sindicală din 18 septembrie, pe fondul căderii guvernului Bayrou și al instalării noului premier Sébastien Lecornu la conducerea unui guvern fragil. Nemulțumirea față de austeritate și lipsa de încredere în clasa politică amplifică tensiunile.

Manifestațiile de ieri au fost destul de violente. Au fost apeluri la continuarea lor. Care este starea de spirit azi?

Manifestația de ieri a strâns, până la urmă, între 175.000 și 200.000 de participanți. Așa cum spuneam și ieri, deși inițial s-a mobilizat multă lume pe rețelele sociale, ceea ce a descurajat o participare mai mare a fost faptul că această mișcare a fost oarecum confiscată de către extremiști, mișcări anarhiste, Partidul Anticapitalist, Revoluția Continuă – formațiuni care aveau intenția să intre în conflict cu poliția, să creeze haos și bande – și, prin urmare, oamenii mai liniștiți au preferat să stea acasă.

Însă o mare mișcare sindicală se pregătește pentru săptămâna viitoare. Sindicatele au anunțat acest lucru în momentul în care și-au dat seama că mișcarea „să blocăm tot” a fost oarecum parazitată. Sindicatele organizează o mare mișcare pe 18 septembrie, care ne va arăta adevărata măsură a nemulțumirilor populației din Franța. Se anunță greve, blocaje în aeroporturi și transporturi, precum și mari manifestații de stradă, așa cum s-a întâmplat de multe ori în Franța, spre deosebire de ieri, când, în final, nu s-a blocat nimic. Săptămâna viitoare, însă, s-ar putea să avem acele mari manifestații pe care le-am văzut de multe ori la Paris.

În cursul dimineții de astăzi, Sciences Po a fost blocată de către studenți. Știm că, la Sciences Po, știința politică este facultatea care formează, până la urmă, clasa politică franceză. În acest moment, ea este destul de infiltrată de La France Insoumise. De altfel, printre cei care blocau universitatea în această dimineață se afla unul dintre deputații lui Mélenchon. Prin urmare, sunt două mișcări diferite, dar care s-ar putea să convergă în cursul săptămânii viitoare.

Reușește proaspătul prim ministru acolo unde un politiciancu experiență cum a fost Bayrou a eșuat?

Într-adevăr, Bayrou este unul dintre cei mai vechi, ca să folosesc un termen mai blând, politicieni din Franța. L-am văzut chiar candidat la prezidențiale acum vreo 20-25 de ani, de mai multe ori. Are o experiență foarte mare și cunoaște pe toată lumea, iar faptul că nu a reușit să ajungă mai departe poate fi din cauza unei anumite rigidități atunci când negociază cu alte formațiuni politice.

Noul premier are doar 39 de ani, într-adevăr este foarte tânăr, dar face politică de la 25 de ani, când a fost ales pentru prima dată primar în comuna sa din Normandia. A urcat toate treptele în ierarhia politică până a ajuns ministru, funcție pe care a deținut-o timp de 3 ani, și iată-l acum prim-ministru. Se știe despre el că este retras, că preferă să nu vorbească prea mult și să nu se pună în lumină. Această modestie s-ar putea să-i folosească în negocierile cu forțele politice.

Toată ziua de ieri și de azi s-a întâlnit fie cu sindicate, fie cu partide politice. El contează pe socialiști, care se alătură coaliției de centru pe care a format-o, inclusiv cu republicanii. Totuși, sindicatele spuneau în această dimineață că nu mai vor negocieri nesfârșite, cum a fost cazul sub mandatul precedent pe legea pensiilor sau legea bugetului. Cea mai importantă acum este legea bugetului. El trebuie să depună bugetul până pe 1 octombrie.

Tocmai din cauza modului în care a fost construit, bugetul propus de François Bayrou a căzut, fiind destul de auster, cu o economie de 44 de miliarde. Aceasta însemna înghețarea salariilor anul viitor, deci nimic nu se indexa cu inflația, suprimarea a două zile de vacanță și alte măsuri care au nemulțumit, în principal, sindicatele și nu au fost acceptate de partidele de opoziție.

Sebastian Lucornu trebuie, așadar, să lase mai mult la negocieri și să discute cu partidele politice. Dacă stânga extremă a lui Mélenchon nici măcar nu vrea să vină la discuții, Partidul Marinerilor, cel mai important ca număr în Parlament și principal partid de opoziție, se va duce să discute cu Sebastian Lucornu, iar rezultatul unei înțelegeri nu este sigur.