Președinte-jucător a fost unul Băsescu. Președinte-jucat, Constantinescu.
Nicușor e un președinte-jucăuș. Când nu dispare zile întregi, experimentează, ca un copil fascinat în laboratorul de alchimie politică.
Ultima ghidușie: Guvernul Tehnomac. Dacă nu trece, are destul timp să se mai joace cu Constituția. Și destulă răbdare, aidoma personajului din poveste, care stă cu o undiță pe marginea Lunii, ca să prindă Pământul.
Odată coborît pe marea agitată a realității, Nicușor va cânta, tot ca în poveste: „Când valul e gata corabia s-o rupă/ Iar bucătarul se prăvale-n supă…”.
Am uitat cum e mai departe. Dar va trebui foarte curând să-mi aduc aminte.