Mulțumiri ca la Oscar, lacrimi ca la tăierile de moț… N-aș fi scris despre conferința de presă a vicepremierului, dacă auto-elogiul său – povestea unui „om onest și integru”, care în naivitatea sa nu face deosebirea între șpăgar și șpăguitor – ar fi fost măcar urmată de niște explicații ale premierului. Le-am așteptat ieri, le-am așteptat astăzi până la sfârșitul după-amiezii.
Vicepremierul însărcinat cu reforma – altminteri autorul a dese declarații aberante, rostite cu patos – a desființat ieri Statul de la tribuna Guvernului României. Diplomații străini din București și agențiile de rating au avut ce nota. Însă omul acesta – încercând să se apere, abia acum – a rostit și niște mari, dure adevăruri despre relația Stat-mediu de afaceri. Măcar pe acestea ar fi fost de dorit să le comenteze premierul, asigurându-ne că știe în ce s-a înfipt și ce are misiunea de a schimba. (Primul pachet de măsuri n-o dovedește).
Cazul Anastasiu a fost Testul Bolojan. Premierul a avut prilejul să demonstreze că poate să gestioneze o criză cu magnitudinea de a submina credibilitatea guvernului său, că are capacitatea de a lua decizii, de a nu se ascunde sperând ca un iluminat că totul trece. A picat testul. Nu știu câți îl vor mai lua în serios, când va veni sub braț cu următoarele pachete ale reformei bugetare și fiscale. Încruntarea nu ține loc de viziune.