O snoavă spusă de un idiot

„Dar mâine, și cu mâine, și cu mâine

Abia se târâie din zi în zi

Spre ultimul cuvânt din cartea vremii.

Lumină de la fiecare ieri

Primit-au proștii ca să poată merge

Pe drumul plin de pulbere al morții.

Piei, scânteiere scurtă, piei, că viața

E-o umbră trecătoare, o sărmană

Paiață, ce-i fudulă sus, pe scenă,

Cât ține rolul, amuțind apoi,

E snoava spusă de un idiot,

Umplută vârf cu zgomot și furie (…)”.

Shakespeare, „Macbeth”, Actul V, Scena V.