Constantin Argetoianu, cel mai slobod la gură dintre marii memorialiștii români, notează la 16 august 1939:
„Asistat ieri la serbarea marinei la Constanța. Serbarea – o slujbă, aruncarea unei cruci de flori în apă, un discurs-conferință asupra <glorioasei> marine românești (a dus pe Regina Elisabeta până la Budapesta, a plimbat pe Domnitorul Carol prin prefecturile Dunării, a distrus o canonieră turcească în brațul Măcin la 1977 și n-a existat în războiul reîntregirii neamului din 1916-1917…) – a fost ce putea să fie (…). Toată flota românească: 4 mici destroieri, 1 submarin și o bază navală – era prezentă în portul Constanța. Penibil a fost momentul în care episcopul Armatei, Cioflan, Ciortan, Cioflec sau așa ceva, a citit pomelnicul tutulor morților marinei din timpul războiului, vreo 15-20 la număr (era vorba numai de ofițeri) numindu-i pe nume!!! O inutilă ridiculizare a unei arme inexistente – m-am gândit fără să vreau la Ducatul de Gerolstein. Și apoi de ce această nedreptate individuală: de ce să se pomenească pe nume ofițerii căzuți din armata pe apă pe când cei din armata de uscat nu sunt pomeniți pe nume fiind prea mulți? Oficialitățile noastre n-au sensul ridicolului”.
Nu l-au găsit până în ziua de azi.
Cât privește Ducatul de Gerolstein, acesta este un stat fictiv. “Marea Ducesă de Gerolstein” e titlul uneia dintre operetele lui Offenbach, o satiră politică.