- Organizațiile internaționale acuză Israelul de genocid și crime de război în Gaza.
- Aliații Israelului, precum SUA, continuă să-l sprijine, blocând măsurile internaționale.
- Dovezile documentate trebuie păstrate pentru a preveni rescrierea istoriei.
Un consens internațional tot mai larg se formează cu privire la atrocitățile comise de Israel în Fâșia Gaza, pe măsură ce organizațiile internaționale de drepturile omului și instanțele internaționale își exprimă îngrijorarea și condamnarea față de acțiunile regimului israelian. La începutul lunii decembrie, Amnesty International a emis o declarație în care afirma că Israelul a comis și continuă să comită genocid împotriva palestinienilor din Gaza, în urma unei investigații amănunțite. Declarația a fost urmată de o concluzie similară din partea Centrului European pentru Drepturi Constituționale și Omenești (ECCHR), care a subliniat că există un argument juridic valid conform căruia Israelul comite genocid în Gaza. În zilele următoare, Human Rights Watch (HRW) a făcut o acuzație asemănătoare, afirmând că autoritățile israeliene sunt responsabile pentru crimele împotriva umanității de exterminare și pentru acte de genocid. În paralel, organizația Medicii Fără Frontiere a raportat semne clare de curățare etnică în nordul Gazei. Aceste declarații vin într-un moment în care, în luna noiembrie, HRW și alte organizații au concluzionat că acțiunile Israelului în Gaza constituie crime de război și crime împotriva umanității, și au afirmat că acțiunile Israelului pot fi considerate și ca o formă de curățare etnică, scrie The Guardian.
Aceste acuzații și condamnări vin într-un context de amploare internațională, susținut și de Curtea Penală Internațională (CPI), care, în luna noiembrie, a emis mandate de arestare pentru liderii israelieni Benjamin Netanyahu și Yoav Gallant, acuzându-i de comiterea unor crime de război și crime împotriva umanității. Toate aceste dovezi și condamnări din partea organizațiilor internaționale și a instanțelor de drept ar părea că ar trebui să constituie o mobilizare globală pentru a opri agresiunea Israelului și pentru a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției. Cu toate acestea, în ciuda acestora, războiul din Gaza continuă, iar răspunsul internațional rămâne ineficient și lipsit de măsuri concrete.
Sprijinul continuu al Statelor Unite pentru Israel și declarațiile ambigue ale altor aliați, precum Regatul Unit și Franța, pun în evidență o realitate disonantă. În ciuda condamnărilor internaționale și a dovezilor de atrocități, acești aliați continuă să sprijine regimul israelian, oferindu-i atât sprijin diplomatic, cât și militar. De exemplu, Regatul Unit a suspendat doar o mică parte din exporturile de arme către Israel, în timp ce se menține în continuare „un aliat de nădejde”, iar Franța a avansat o interpretare legală care susține imunitatea lui Netanyahu, invocând faptul că Israelul nu este semnatar al Curții Penale Internaționale. Astfel, în ciuda dovezilor clare ale crimelor comise, sprijinul din partea acestor puteri mondiale rămâne neschimbat, iar Israelul continuă să beneficieze de impunitate pe scena internațională.
În ceea ce privește situația din Gaza, dovezile de abuzuri sunt de-a dreptul șocante și devastatoare. Organizația Airwars, care monitorizează victimele civile în conflictele armate, a subliniat că daunele aduse civililor în timpul primei luni a campaniei israeliene în Gaza sunt fără precedent în istoria războaielor aeriene din secolul XXI. Mai multe investigații și relatări din teren, inclusiv mărturii ale soldaților israelieni din armata israeliană (IDF), au descris metodele de combatere ca fiind extrem de violente și arbitrare. Într-un articol publicat în Haaretz, mai mulți soldați israelieni care au servit în Gaza au relatat cum civili, inclusiv copii, au fost tratați ca și cum ar fi fost combatanți, iar regimul militar de acolo a fost descris ca „vestul sălbatic la superlativ”. Aceste relatări nu doar că subliniază brutalitatea metodelor de luptă, dar oferă și imagini sumbre ale torturii, foametei, mutilării și traumei psihologice care afectează milioane de oameni din Gaza.
Aceste acuzații și dovezi nu se limitează doar la distrugerea fizică a populației civile, ci includ și o amplă suferință psihologică și culturală. Copii mor, familii sunt despinse, iar întreaga populație de palestinieni trăiește sub amenințarea continuă a bombardamentelor și a violenței. În aceste condiții, imaginile din Gaza – cu copii morți, mame plângându-și copiii și străzi pline de cadavre – devin un spectacol terifiant, expus publicului global prin livestream-uri și înregistrări postate de jurnaliști palestinieni și civili. De asemenea, regimul israelian pare să fi creat un mediu de „ucidere arbitrară” la scară largă, în care nu există restricții asupra actelor de violență, iar legea este abandonată în fața unor ordine necontrolate.
În ciuda acestor dovezi și a apelurilor la justiție, realitatea este că războiul continuă, iar responsabilitatea pentru aceste crime rămâne în suspensie. Deși procesele internaționale, precum prima audiere a Curții Internaționale de Justiție (CIJ), ar fi putut părea un punct de cotitură, ele s-au transformat în exerciții de observație, fără un impact real asupra acțiunilor Israelului. Aceste neajunsuri reflectă o problemă mai profundă – o structură globală putredă, în care drepturile fundamentale ale omului sunt neglejate de către puterile mari care protejează regimuri autoritare și care refuză să aplice standardele internaționale de drept și moralitate. Așa cum a scris Lina Mounzer, „eșecul nu este în descrierile a ceea ce se întâmplă în Gaza, ci în structura putredă a lumii în care aceste descrieri ar trebui să funcționeze”.
Pericolul acum este ca palestinienii să moară de două ori: o dată în realitatea fizică, prin violență și suferință, și o dată în realitatea morală, în care puternicii lumii resping termenii „genocid” și „curățare etnică” și refuză să acționeze în consecință. Astfel, prin refuzul de a recunoaște și de a acționa asupra acestora, aliații Israelului forțează o adaptare morală globală, în care drepturile nu mai sunt garantate de umanitate, ci de cei care decid cine este uman și cine nu. Refuzul de a condamna aceste acțiuni și de a lua măsuri concrete pentru a opri atrocitățile din Gaza înseamnă că palestinienii riscă să rămână nu doar victime ale unui genocid, ci și victime ale unui sistem global corupt și lipsit de scrupule.
În ciuda acestei realități crunte, speranța nu trebuie pierdută. Chiar dacă războiul nu s-a încheiat încă, documentarea și păstrarea memoriei colective a suferinței palestinienilor este esențială pentru a preveni rescrierea istoriei și pentru a proteja drepturile acestora. Așa cum a scris poetul palestinian Refaat Alareer, „Dacă trebuie să mor, lasă-mă să aduc speranță, să fiu o poveste”. Această speranță se află în faptul că moartea nu va fi doar un fapt, ci va fi recunoscută ca un crime de război, iar cei responsabili vor trebui să răspundă în fața justiției pentru atrocitățile comise.