Pe 22 octombrie 2009, în vremea când Crin Antonescu se lansa în turul întâi al prezidenţialelor, scriam un text din care nu simt nevoia să schimb nimic. Găsiţi deosebirile între România politică de atunci şi România politică de acum. Câte există.  

Ce-ar fi să votăm şi noi măcar o dată cu cineva care nu ne reprezintă? Să ne facem de cap.

În ţara asta veselă, unde candidaţii la preşedinţie scot bani pe imprimantă, manglesc vapoare, termopane, gresie şi faianţă, candidatul liberalilor bate la ochi. E de-a dreptul suspect. E atât de băiat bun şi la locul lui – vorba la Copilu Minune, dacă i-ar face imnu de campanie – încât nici pe la Parlament n-a prea trecut, ca să nu deranjeze. Are un discurs de cameră, fără alămuri. E mai convingător când ciupeşte viola d’amore (cultivat, elaborat, potrivind tonurile şi semitonurile în cvinte perfecte), decât atunci când încearcă să sufle în trompetă.

Recomandări

GRINDEANU ÎI CRITICĂ PE BOLOJAN ȘI NICUȘOR
ZALUJNÎI ACUZĂ ROMÂNIA
UE ÎȚI DĂ PERMIS DIGITAL
FINI: CCR SCADE RATINGUL ROMÂNIEI
E CORIGENTĂ RO LA MATEMATICĂ... SAU NU?
HALEP DĂ EXPLICAȚII

Ce-i drept, nu mişcă mase mari de oameni nici din gară pân’ la tren. Consilierii şi strategii se străduiesc să-l coloreze, să-l contureze pentru campanie, dar au o problemă: Crin nu are personalitatea accentuată cu care ne-au obişnuit ceilalţi. E drăguţ şi prevenitor, ca un păpuşel Ken (masculinul distinsei Barbie).

Numele lui te duce cu gândul la mareşalul unei armate de paintballişti. Te duce mai degrabă cu gândul la bătăile cu flori decât la caftul electoral. Mă întreb cum se va descurca Obama al nostru la încinsul campaniei: când va trăsni cu înjurături de rude până la gradul VI, când se va da la gioale, când adversarii îi vor rupe o mână şi-l vor bate cu ea în cap. În privinţa asta, Doctorul Oprescu are muniţie: doar ce deschide gura şi-i face pe toţi de spital. Geoană o să-l imite şi el pe Băsescu, până îi iese. Dar Crin? Nu-l vor jumuli petală cu petală? Nu-l vor înghiţi „Sarracenia purpurea”? (Am dat un nume ştiinţific de plante carnivore, ca să discutăm ca nişte intelectuali ce sunteţi).

Păi, când le zicea Obama (originalul) alegătorilor: „Yes, we can!”, cădeau ăia în transă mistică, după care se trezeau şi se căutau febril de ştampile. Bine, ştiu, acolo nu-i cu ştampile, da’ la noi e. Iar dacă ai noroc de tuş şi prinzi loc în autocar, votezi până la ora închiderii.

Aseară, când am pus pixul jos şi am executat pe loc repaus, Crin îşi lua zborul spre Cotroceni, de la Crevedia. Ce să-i doresc? Să aibă oo!

Citește și