- Președintele american Donald Trump și premierul Japoniei, Sanae Takaichi, s-au întâlnit astăzi la Casa Albă pentru discuții privind tensiunile provocate de războiul din Orientul Mijlociu.
- Trump susține că „Iran este o amenințare serioasă pentru lume”, laudă succesul operațiunilor militare americane și israeliene și critică NATO pentru neimplicare în securizarea Strâmtorii Hormuz.
- Președintele american avertizează că SUA pot lovi insula Kharg „oricând vor” și că au limitat atacurile asupra facilităților petroliere israeliene, menținând controlul asupra fluxului global de energie.
Într-o declarație făcută după întâlnirea de astăzi la Casa Albă cu Președintele american, prim‑ministrul Japoniei, Sanae Takaichi, a afirmat că „doar Donald Trump poate obține pacea în lume” și a condamnat acțiunile Iranului în regiune. Întâlnirea a avut loc în contextul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu și al atacurilor aeriene conduse de SUA împotriva țintelor strategice iraniene.
Trump a oferit declarații dure privind situația militară: „Iran este o amenințare serioasă pentru lume. Toate țările sunt de acord cu mine” și a adăugat că SUA „nu pun trupe nicăieri, dar dacă aș face-o, cu siguranță n-aș spune”.
Referitor la insula Kharg, nodul principal de export al petrolului iranian, Trump a declarat: „Putem distruge insula oricând vrem, totul este complet neprotejat. Am lăsat conductele pentru că refacerea lor ar dura ani”.
Președintele american a criticat NATO pentru lipsa implicării în securizarea Strâmtorii Hormuz: „Noi nu folosim Strâmtoarea Hormuz, o apăram pentru toată lumea. NATO nu vrea să ne ajute, iar ei au nevoie de ea”. De asemenea, a spus că a intervenit pentru a limita atacurile asupra facilităților petroliere israeliene: „I-am spus lui Netanyahu să nu mai atace facilitățile de petrol și gaze, și nu o va mai face”.
Întâlnirea de la Casa Albă a avut loc pe fondul tensiunilor regionale crescute și al creșterii prețurilor globale la energie.
Japonia și-a reafirmat sprijinul diplomatic și strategic pentru SUA în gestionarea crizei, dar rămâne limitată de politica sa constituțională privind implicarea militară în afara regiunii Pacificului.
