De mulți ce-au devenit și iscusiți ce sunt, consilierii Marelui Nicușor, în aglomerație, au început să se calce pe idei. Președintele rămâne iarăși nesfătuit.
Atât de nesfătuit, încât în cel mai recent discursuleț s-a trezit vorbind astfel: „într-un moment în care forțe ostile democrației încearcă să adâncească toate tensiunile și toate distanțele între grupuri sociale, culturale, etnice din societatea noastră, avem obligația ca în manifestările noastre publice să încurajăm toleranța și discursul incluziv”.
Trec peste faptul că, dacă am ști cine sunt acele „forțe ostile democrației”, ne-am putea pune la adăpost. Sau – în fața unui inamic cunoscut – ne-ar mai trece din spaimă.
Am citit și recitit fraza ca pe o ecuație de gradul cinci – de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. N-am aflat nici cu cine trebuie să fim toleranți, dar nici cu cine incluzivi.
Marele Nicușor e din nou victima propriei candori. Din nou – păcălit de sinceritate. E clar că s-a gândit la Guvernul României – model de toleranță și incluzivitate! Când e vorba să falimenteze România, culoarea politică devine perfect irelevantă.
Între timp, forțe și mai ostile adâncesc tensiuni și lungesc distanțe.