- Constantin Pintilie, CEO Blue Space Technology, spune că succesul programului SAFE trebuie măsurat prin capacitatea României de a produce și exporta tehnologii militare.
- Pintilie avertizează că simpla asamblare a echipamentelor străine nu garantează autonomie tehnologică sau acces la proprietatea intelectuală.
- Programul SAFE sprijină industrializarea, iar Pintilie susține că România trebuie să investească și în cercetare, specialiști și dezvoltarea producției locale.
Programul european SAFE oferă României oportunitatea de a-şi consolida capacităţile de apărare, însă rezultatul nu ar trebui măsurat exclusiv prin numărul echipamentelor achiziţionate. Constantin Pintilie, CEO Blue Space Technology, avertizează că adevărata miză este dezvoltarea unei baze industriale capabile să producă, să modernizeze şi să exporte tehnologii militare, nu doar să asambleze sisteme proiectate în străinătate.
Programul european SAFE, destinat sprijinirii investiţiilor în apărare şi consolidării bazei industriale europene, deschide o oportunitate importantă pentru România. Într-o perioadă în care statele europene încearcă să îşi accelereze reînarmarea, modul în care sunt utilizate aceste resurse poate influenţa nu doar dotarea forţelor armate, ci şi viitorul industriei naţionale.
Pentru Constantin Pintilie, CEO Blue Space Technology, criteriul esenţial de evaluare trebuie să fie capacitatea României de a produce mai mult şi mai bine la finalul programului. În opinia sa, achiziţiile trebuie privite ca o investiţie strategică, iar rezultatul trebuie să depăşească simpla livrare a unor echipamente către beneficiarii militari.
„Legat de programul SAFE, e foarte important să aflăm peste 10 ani, la sfârşitul programului SAFE, ce anume ştie România să producă mai mult decât produce astăzi”, a spus Pintilie la „Cine te apără?”.
Acesta consideră că elementul esenţial este ce capabilităţi tehnologice vor exista în România după încheierea investiţiilor şi dacă ţara va putea să îşi extindă producţia şi exporturile. În lipsa unor asemenea rezultate, avertizează antreprenorul, există riscul ca resursele alocate apărării să genereze beneficii industriale limitate pentru economia naţională.
Asamblarea nu înseamnă autonomie tehnologică
Una dintre distincţiile importante evidenţiate de Pintilie este cea dintre asamblarea unor echipamente în România şi deţinerea tehnologiei necesare pentru producerea şi modificarea acestora.
În cadrul unor programe de înzestrare, activităţile desfăşurate local pot contribui la dezvoltarea competenţelor industriale. Totuşi, simpla asamblare a componentelor nu garantează accesul la proiectare, software, proprietate intelectuală sau capacitatea de a modifica produsul fără aprobarea furnizorului.
„Programele în care România cumpără diferite echipamente sunt programe de asamblare. Nu de producţie în România”, susţine CEO-ul Blue Space Technology.
Pintilie oferă exemplul vehiculului VLAH, dezvoltat de companie, pentru a ilustra importanţa dobândirii şi dezvoltării proprietăţii intelectuale. În acest proiect, compania a pornit de la un desen tridimensional achiziţionat, iar transformarea acestuia în documentaţie tehnică de execuţie a fost realizată de proprii ingineri. Asamblarea finală a vehiculului s-a făcut în cooperare cu uzina Automecanica Moreni.
În opinia sa, diferenţa este fundamentală: o companie care participă doar la asamblare nu dobândeşte automat competenţele necesare pentru a reproiecta sau produce independent sistemul respectiv după încheierea programului.
De ce nu pot fi finanţate direct toate produsele româneşti?
Pintilie atrage atenţia că SAFE nu este un program destinat finanţării cercetării de la zero, ci urmăreşte inclusiv industrializarea şi dezvoltarea capacităţilor de producţie. Prin urmare, companiile care doresc să participe trebuie să poată demonstra că produsele lor au ajuns într-un stadiu suficient de matur şi că există posibilitatea fabricării lor la scară relevantă.
„Programul SAFE, da, are ca scop industrializarea. Atât timp cât există industrializare, nu poate nimeni finanţa un garaj astăzi”, explică acesta.
Potrivit antreprenorului, un prototip sau o serie limitată de produse nu sunt suficiente pentru a demonstra că o companie poate satisface cerinţele unor beneficiari instituţionali. Capacitatea de a produce în mod repetat, de a respecta standardele tehnice şi de a livra la timp este esenţială atât pentru contractele interne, cât şi pentru accesul pe pieţele externe.
Această realitate explică, în opinia sa, de ce România poate ajunge să cumpere din străinătate sisteme pentru care există şi iniţiative de dezvoltare locală. Produsele importate pot avea un nivel de maturitate industrială care permite livrarea imediată, în timp ce producătorii români trebuie să parcurgă etape suplimentare de testare, validare şi extindere a capacităţilor.
Soluţia nu este renunţarea la achiziţiile externe, ci crearea unor mecanisme prin care companiile româneşti să poată trece de la prototip la producţie industrială.
Capitalul uman şi cercetarea, investiţii pentru următorul deceniu
Pentru dezvoltarea unei industrii competitive, finanţarea trebuie completată de investiţii în cercetare şi formarea specialiştilor. Pintilie spune că Blue Space Technology încearcă să atragă tineri încă din perioada studiilor, prin iniţiative educaţionale şi colaborări cu mediul universitar.
Compania a contribuit la dezvoltarea unui laborator într-un liceu şi a unui laborator de cercetare în cadrul Facultăţii de Electronică, orientat către platforme de senzori pentru detectarea şi neutralizarea dronelor.
Aceste iniţiative reflectă o viziune în care avantajul industrial nu este dat doar de capacitatea de a fabrica echipamente, ci şi de competenţele de proiectare, integrare şi adaptare a tehnologiilor.
Pentru România, SAFE poate deveni astfel un instrument de consolidare a industriei naţionale, dacă achiziţiile sunt corelate cu transferul real de competenţe şi dezvoltarea producţiei. Testul decisiv nu va fi doar câte sisteme au fost cumpărate, ci dacă, la finalul programului, România va avea mai multe tehnologii proprii, mai mulţi specialişti şi o capacitate mai mare de a furniza echipamente inclusiv altor state.