Cel mai deștept eseu despre omenitate rămâne „Orașul lucrurilor pe care oamenii au vrut să le facă” (The City of the Things People Meant to Do) al lui Jerome K. Jerome.
Nu alunecăm în trivial, nu ne gândim la politicieni. Nu s-a născut geniul politic capabil să ne amăgească mai convingător decât o facem noi înșine.
Un oraș alcătuit din faptele bune, din zgârie-norii planurilor și proiectelor pe care nu le-am realizat niciodată: străzi pavate cu promisiuni, biblioteci cu rafturile pline cu cărți nescrise, pinacoteci doldora de tablouri nepictate.
O ucronie cu care, dacă ne-am prezenta la Judecata de Apoi, am fi trecuți direct în rândul sfinților.
…Mă surprind uneori rătăcind pe propriile străzi pavate cu propriile promisiuni.