- În 2020 Marea Britanie s-a confruntat cu două crize majore, Brexit și pandemia, iar 2021 va fi un an dificil pentru toate cele patru națiuni ale Marii Britanii.
- În Irlanda de Nord, politicienii naționaliști spun că niciodată nu au fost atât de încrezători că Nordul s-ar putea reuni cu Irlanda.
- Mișcarea pentru independență din Scoția s-a intensificat, iar cel mai mare pericol pentru unitate ar fi alegerile parlamentare din luna mai.
Pe 2 ianuarie 2020, premierul britanic Boris Johnson scria pe Twitter că următoarele 12 luni vor fi un „an fantastic pentru Marea Britanie”. În schimb, o pandemie globală și tensiunile politice legate de Brexit au afectat unitatea socială a Regatului Unit până la limita sciziunii, scrie CNN.
Politica și acordurile constituționale dintre cele patru națiuni care alcătuiesc Regatul Unit sunt o sursă constantă de preocupare pentru orice lider care încearcă să reconcilieze prioritățile politice atât de diferite ale acestora. Dar cele mai mari două crize cu care se confruntă acum Marea Britanie – una care era așteptată, Brexit, și alta care a apărut din senin, pandemia – s-au combinat pentru a crea o stare de intensă nemulțumire.
În cele din urmă, după ani de dezbateri politice și de negocieri, Marea Britanie a părăsit UE la 1 ianuarie, dar cu o multitudine de tensiuni imprevizibile care afectează uniunea politică a Regatului Unit, care l-ar putea conduce pe prim-ministrul britanic la multe dificultăți de ordin constituțional. În același timp, pandemia Covid-19 a arătat distanța politică dintre guvernele din Edinburgh, Cardiff și Belfast și cel al Londrei.
Mișcarea pentru independență din Scoția a crescut de la referendumul din 2014, când 55% dintre scoțieni au votat pentru a rămâne în Uniune. Potrivit unui sondaj recent realizat în ziarul Scotsman, cei care susțin independența sunt în prezent cu 16 procente mai mulți decât unioniștii. Aceasta se datorează în mare parte opunerii Scoției față de Brexit.
Chiar în timp ce Johnson sărbătorea încheierea unui acord comercial cu UE, primul ministru scoțian Nicola Sturgeon scria pe Twitter: „nu există niciun acord care să ne ofere vreodată o compensare pentru ceea ce ne ia Brexit-ul. Este timpul să ne trasăm propriul viitor ca națiune independentă, europeană”.
În Irlanda de Nord, politicienii naționaliști intervievați de CNN au spus că niciodată nu au fost atât de încrezători că, în cazul în care s-ar vota în acest sens, Nordul s-ar putea reuni cu Irlanda.
Deși în Țara Galilor nu există o mișcare puternică de independență, naționaliștii au devenit din ce în ce mai ostili față de guvernul conservator de la Westminster.
Iar în Anglia, cea mai mare, mai bogată și mai conservatoare dintre cele patru, nemulțumirea față de faptul că Londra trimite bani pentru finanțarea „rudelor” sale mai sărace din celelalte trei națiuni este în creștere.
Toate acestea reprezintă o problemă pentru Boris Johnson, care este un apărător al Uniunii.
Aliații unioniști ai lui Johnson se tem că 2021 se aseamănă unui câmp de luptă plin de mine. Cel mai mare pericol ar fi alegerile parlamentare din Scoția din luna mai.
Scoția
În 2016 scoțienii au votat în proporție de 62% pentru rămânerea în UE, față de un procent de 52% din Marea Britanie, care au votat pentru ieșirea din blocul comunitar. De atunci, mesajul că Scoția este scoasă din Europa împotriva voinței sale a fost unul destul de puternic.
„Ne putem aștepta ca acest sentiment să se intensifice dacă politica conservatorilor privind Brexit-ul va duce la o penurie de alimente, la o prăbușire economică și la diminuarea statutului Regatului Unit în lume”, spune Nicola McEwan, profesor de politică teritorială la Universitatea din Edinburgh.
Nu este greu de înțeles de ce platforma Partidului Național Scoțian, de părăsire a Regatului Unit și de readerare la UE, sub conducerea lui Sturgeon, este atât de atrăgătoare pentru mulți dintre scoțieni. Iar conservatorii din Anglia sunt foarte îngrijorați că Johnson nu are energia necesară pentru a o combate.
Dacă SNP câștigă alegerile din luna mai, având independența ca punct central al campaniei sale, Johnson are două opțiuni: fie continuă să ignore apelurile la referendum, fie încearcă să lupte împotriva SNP. Niciuna dintre opțiuni nu este însă atractivă, deoarece singura modalitate eficientă de a contracara SNP este de a lupta după propriile lor reguli.
Irlanda de Nord
La fel de semnificativă, deși reprezintă o amenințare mai puțin imediată, este creșterea încrederii în rândul republicanilor nord-irlandezi.
„Naționaliștii moderați, care erau pro-europeni – și chiar și unii unioniști moderați – au fost forțați să regândească serios ceea ce este și ce ar trebui să fie Irlanda de Nord”, declară Matthew O’Toole, un parlamentar nord-irlandez din partea Partidului Social Democrat și Muncii pro-reunificare.
2021 ar trebui să fie anul în care Irlanda de Nord își serbează centenarul. Cetățenii săi sunt însă foarte divizați, așa cum nu au mai fost demult.
Țara Galilor
Din fericire pentru Johnson, situația este mai puțin periculoasă în Țara Galilor, unde nu există o mișcare separatistă serioasă. Cu toate acestea, pe fondul unor confruntări cu Scoția și cu Irlanda de Nord, Johnson ar putea risca să treacă cu vederea Țara Galilor.
O eroare pe care Johnson ar putea-o face este să continue ofensiva împotriva liderilor politici anti-conservatori – Laburiștii din Țara Galilor.
„Când vom părăsi în cele din urmă UE, acest guvern va avea nevoie de un nou inamic, iar alegerea evidentă este Scoția și, într-o mai mică măsură, Țara Galilor”, spune Rob Ford, profesor de politică la Universitatea din Manchester. „Multor conservatori englezi nu le pasă cu adevărat de Uniune. Ei văd celelalte națiuni ca pe niște surse de neplăcere, fiind finanțate de Anglia”.
2021 va fi un an dificil pentru toate cele patru națiuni din Marea Britanie.
Primul-ministru ar putea și să ignore vocile separatiste. Dar dacă nu va reuși să facă în așa fel ca ieșirea din UE să pară a fi un succes și pierde susținerea cetățenilor din Scoția, Irlanda de Nord și Țara Galilor, va fi inevitabil ca tot mai mulți alegători să nu se întrebe dacă nu este mai preferabilă independența.