Revoluția din 1989 a început pe 15 decembrie la Timișoara. Ionela Bănărescu: „Viața obișnuită era o goană după mijloacele de supraviețurie”

„Copiii noștri vor fi liberi!” Asta scria pe pancarta devenită simbol al Revoluției din 1989. În aceste zile se împlinesc 35 de ani de când România este o țară liberă, însă cu prețul vieții a peste 1.100 de oameni. Milioane de oameni au strigat „Libertate”, mânați de dorința de a trăi într-o altfel de Românie. Pentru cei născuți după 1990, Revoluția e poate doar un eveniment istoric, însă pentru cei care au trăit-o, a fost un moment de la care toată viața s-a schimbat.

Ce i-a făcut pe români să pornească o Revoluție acum 35 de ani?

„Dacă mă întreba cineva în 1989 cum mă văd peste 10 ani, nu aș fi știut să răspund. Viața noastră era la fel, trasată de la naștere. Viața noastră era o linie de la care nu trebuia să ne abatem până la moarte. România era o mare pușcărie. Viața obișnuită era o goană după mijloacele de supraviețurie. Nu se găsea nimic de mâncare și supraviețuiau doar cei care aveau rude la țară. Eram la curent cu ce se întâmplă în lume pentru că ascultam pe ascuns Europa Liberă. Generația mea trăia o viață cenușie, plină de umilințe. Eram obligate să facem copii, într-o lume în care se trăia urât și prost.

Nu mai voiam să trăim așa. Oamenii nu au cerut carne și benzină. Oamenii au cerut libertate, pentru că libertatea înseamnă demnitate”, a declarat Ionela Bănărescu, regizor, pentru Aleph News.

Ce le-a dat oamenilor curaj?

„În toate țările au existat Serviciile care făceau niște abuzuri îngrozitoare, pe care generațiile de acum nu și le pot imagina. Exista frica de pedeapsă. Frica cea mai mare mare era de închisoare, pentru că românii știau că miliția bătea oameni. Era frica de a nu fi internat într-un spital în care puteai, efectiv, să fii spălat pe creier. Dincolo de ceea ce pățeai tu, îți puneai în pericol și familia. În clipa în care am aflat că a început ceva la Timișoara, emoția s-a propagat ca fulgerul”, a adăugat aceasta.

Exit mobile version