- Programul SAFE: producție în țară în proporție de 50-100%
- România a semnat contracte de peste 20 miliarde euro, majoritatea fără compensații financiare substanțiale
- Armata Română se dotează prin SAFE cu blindate, nave, drone și armament individual
- Contractele trebuie semnate până în mai 2026, iar produsele le primește până în 2030
- România are goluri în apărarea aeriană, la Marea Neagră și are multă tehnică din perioada comunistă
România a trimis la Comisia Europeană proiectele din amplul program de înzestrare a Armatei și de
pregătire a infrastructurii pentru descurajarea unui conflict. Țara noastră are a doua cea mai mare alocare,
după Polonia, de peste 16,6 miliarde de euro, din care 25% sunt pentru infrastructură iar restul pentru echipamente militare.
Ce șanse are România acum, cu ministru interimar la Apărare, să închidă la timp acest proces?
În acest moment suntem în punctul în care lista a fost trimisă deja la Uniunea Europeană, la Comisia Europeană, așa că, în acest moment, cel mai important este ca Guvernul să se mobilizeze, deoarece luna următoare această listă, sau programele de pe această listă vor fi aprobate, și cel mai greu va fi pentru Guvernul României ca până anul viitor, în luna mai, să semneze contracte care să aibă ca finalizare anul 2030. La noi, această semnare de contracte a durat foarte mult. Dacă ne gândim doar la corvete, noi vrem să luăm corvete de 10 ani și nu avem un contract semnat nici acum.
La fel și în cazul sistemelor antiaeriene cu rază foarte mică și mică – de 2 ani de zile avem o licitație deschisă și nu am semnat-o nici acum, chiar dacă ministrul demisionar al Apărării, Moșteanu, promitea că va semna acest contract în toamnă. S-a dus toamna, astăzi e ultima zi și nu a fost semnat.
Deci va fi o provocare pentru Ministerul Apărării Naționale să finalizeze aceste contracte până în luna mai – mai ales că acolo între 50 și 100% aceste produse trebuie să facă în România.
România a semnat contracte de peste 20 de miliarde de euro, fără să se gândească la acest transfer tehnologic, la compensațiile financiare. A trebuit să vină Uniunea Europeană să ne ceară acest lucru, ca și cum pentru noi nu conta industria națională de apărare.
Deci sunt două elemente foarte strânse. În primul rând, contractul să fie semnat până în mai și în al doilea rând să existe transfer tehnologic în România de cel puțin 50%. Mai departe vom vedea cum vor decurge, dar primul pas este semnarea acestor contracte.
Probabil nu se va merge pe licitație, fiindcă conform legislației din România, o singură contestație dacă este făcută, termenul nu mai poate fi acoperit.
Cum vor întări aceste achiziții apărarea României?
S-a vorbit despre această listă de achiziții, dar nu am văzut-o niciodată. A fost iarăși un element opac și este rău că a fost opac, deoarece companiile din România trebuiau să vadă această listă – să o vadă de la început, de când s-a făcut. Probabil ar fi fost bine dacă s-ar fi făcut împreună cu companiile din apărare.
S-a vorbit foarte mult de mașina de luptă a infanteriei, deci un blindat șenilat cu tun de 30 sau 35 de milimetri – depinde ce companie va câștiga. S-a vorbit de o companie din Germania, dar până nu vedem contractul semnat, încă mai sunt discuții. De asemenea, companii din Corea de Sud vor să intre la fel pe acest program.
S-a vorbit de arme individuale – de la pușcă de asalt, mitralieră ușoară, și așa mai departe – pentru militari. Militarii încă folosesc pistol-mitralieră după modelul Kalashnikov.
S-a vorbit de corvete, sau de nave de patrulare. Încă nu știm dacă se vor face sau nu. Era o promisiune la un moment dat – în urmă cu doi miniștrii ai Apărării – că aceste nave se vor face la Galați, aceste nave de patrulare, dar era și o discuție că România ar putea intra în programul de corvete al Uniunii Europene.
S-a vorbit foarte mult de drone – dar fără să specifice nimeni ce fel de drone. Drone de dimensiuni mici și FPV? Drone cu bătaie mare, cam cum sunt Shahed-urile sau Geran-urile rusești? Sau drone cum s-au mai cumpărat – Bayraktar și Watchkeeper X – drone mari, mai degrabă, pentru supraveghere și atac, dar ușor de doborât, pe care oricum nu poți să le cumpere în număr mare, fiindcă sunt destul de scumpe?
E foarte important pentru viitorul ministru al Apărării, după ce se termină acest interimat, ca aceste programe să fie clar puse în aplicare. Ar fi bine dacă s-ar fi făcut această gândire – fiindcă totuși sunt 16,6 miliarde de euro acolo – dintre care dacă scoatem 5 miliarde pentru infrastructură, rămân 11 miliarde, dintre care cei mai mulți o să-i ia Ministerul Apărării Naționale. Deci sunt foarte mulți bani și ar fi păcat, pentru că acești bani s-ar putea să fie ultimul tren pentru ca Armata României să se pregătească în cazul unui viitor conflict – fiindcă acesta este rolul Armatei și nu trebuie să ne fie frică să spunem.
Armata trebuie să se pregătească să fie cât mai bine dotată și pregătită pentru război. Cu cât Armata este mai pregătită, cu atât descurajarea e mai mare și războiul nu vine peste noi.