- Companiile românești din industria de apărare lucrează în principal ca subcontractori ai marilor producători internaționali de armament.
- Marian Ivănescu, directorul Interactive Software, avertizează că lipsa predictibilității contractelor îngreunează păstrarea specialiștilor.
- România are nevoie de o strategie care să conecteze achizițiile militare cu dezvoltarea industriei naționale de apărare, susține Marian Ivănescu.
Deşi România investeşte miliarde de euro în modernizarea armatei, companiile private autohtone din industria de apărare întâmpină dificultăţi în obţinerea contractelor directe cu statul şi depind în mare măsură de marile companii internaţionale care furnizează echipamente militare. Lipsa unei strategii industriale, contractele impredictibile şi deficitul de specialişti limitează capacitatea firmelor româneşti de a se dezvolta, avertizează Marian Ivănescu, directorul Interactive Software, într-un interviu acordat emisiunii „Cine te apără?”, de la Aleph News.
România cumpără sisteme de armament moderne, de la transportoare blindate şi tancuri până la sisteme de artilerie şi apărare antiaeriană. O parte dintre aceste echipamente integrează tehnologii software dezvoltate de companii româneşti, însă firmele locale ajung adesea să lucreze ca subcontractori ai marilor producători internaţionali, fără o relaţie contractuală directă cu statul.
Marian Ivănescu, directorul companiei Interactive Software, specializată în dezvoltarea sistemelor militare de comandă şi control, a explicat, la Aleph News, că această situaţie afectează predictibilitatea activităţii şi capacitatea de dezvoltare a industriei private de apărare.
„Marea majoritate a contractelor sunt ca subcontractori la firmele mari care produc sisteme, spre exemplu, 4×4, Piranha, Abrams”, a declarat Ivănescu.
Potrivit acestuia, Ministerul Apărării preferă să achiziţioneze sisteme complete, produse de companii internaţionale, iar firmele româneşti sunt implicate ulterior pentru integrarea anumitor componente specifice, cum ar fi sistemele software de comandă şi control.
Deşi această colaborare permite participarea industriei locale la programe importante de înzestrare, ea nu oferă întotdeauna stabilitatea necesară dezvoltării unor produse proprii. Ivănescu a explicat că Interactive Software a avut, în ultimii cinci ani, un singur contract direct important cu statul, rezultat dintr-o licitaţie internațională pentru sisteme software de comandă şi control.
În rest, activitatea companiei s-a desfăşurat preponderent prin contracte încheiate cu marii producători militari.
Companiile nu ştiu ce contracte vor avea peste un an sau doi
Una dintre cele mai mari dificultăţi ale industriei private de apărare este lipsa predictibilităţii. Dezvoltarea sistemelor militare complexe presupune investiţii semnificative în cercetare, software şi formarea personalului, însă companiile nu au certitudinea că vor putea utiliza aceste resurse în programe viitoare.
„Provocarea noastră în formarea personalului nu este cum să-i formezi, este cum să-i menţii, cum să-i plăteşti”, a explicat Marian Ivănescu.
Directorul Interactive Software a atras atenţia că lipsa unei planificări multianuale a achiziţiilor afectează direct capacitatea companiilor de a păstra specialiştii.
„Neînţelegând ce urmează, îţi este foarte greu să investeşti în resursă umană”, a spus acesta.
Situaţia este cu atât mai complicată cu cât domeniul militar necesită specialişti care să înţeleagă atât tehnologiile informatice, cât şi procedurile operaţionale ale armatei şi standardele NATO. Interactive Software are peste 70 de angajaţi, iar mai mult de o treime dintre specialişti deţin titluri de doctor în domeniile lor de activitate, potrivit directorului companiei.
Chiar şi în aceste condiţii, recrutarea şi păstrarea personalului reprezintă o provocare.
„România a renunţat să mai producă”
Ivănescu consideră că deficitul de specialişti nu este doar o problemă a industriei de apărare, ci rezultatul unei situaţii economice mai ample. În opinia sa, lipsa proiectelor tehnologice complexe şi a capacităţilor industriale îi determină pe mulţi tineri să caute oportunităţi profesionale în străinătate.
„Motivul important care duce la această problemă este acela că noi, ca ţară, am renunţat să mai producem”, a declarat acesta în emisiunea „Cine te apără?”.
Directorul companiei avertizează că o armată nu poate susţine un conflict de lungă durată fără o industrie proprie, capabilă să asigure întreţinerea, repararea şi producţia unor componente esenţiale.
„O armată nu poate să reziste într-o luptă, într-un război, dacă nu are şi o industrie în spate”, a subliniat Ivănescu.
Acesta consideră că România are nevoie de o structură de coordonare la nivel guvernamental, care să conecteze necesităţile Ministerului Apărării cu industria naţională şi să stabilească ce tehnologii trebuie dezvoltate sau produse în ţară.
În lipsa unei asemenea strategii, achiziţiile de armament riscă să consolideze dependenţa României de furnizorii externi, fără a genera suficientă capacitate industrială proprie. Pentru Ivănescu, programul european SAFE ar putea constitui o oportunitate de dezvoltare a industriei, însă numai dacă firmele româneşti sunt implicate efectiv în producţie şi transfer tehnologic, nu doar în asamblarea unor echipamente.