Securitatea energetică a României e încă pe uscat. Interviu cu directorul executiv al Federației Patronale Petrol și Gaze

Sursa foto: Profimedia
  • Cătălin NIȚĂ: „Avem nevoie de o adaptare a legilor deja existente.”
  • Cătălin NIȚĂ: „Rolul Federației este unul esențial în menținerea unei industrii sustenabile care să contribuie semnificativ la economia și securitatea energetică a României.”

Securitatea energetică a României e încă pe uscat și nu mai poate fi tratată ca o anexă în teoria și practica administrării acestei țări.

Evidența zilnică a contoarelor de electricitate și de gaz ne reamintește cât de vulnerabile au ajuns să fie anumite categorii de consumatori în România. Independența energetică – atât de mult trâmbițată – se dovedește un concept greu de definit și de înțeles și, mai ales, imposibil de pus în aplicare.

Iluzia autosuficienței energetice din resursele de care mai dispune România este spulberată accelerat, pe măsură ce forțele politice, industriale, financiare și comerciale schimbă major condițiile de pe piață. Chiar și așa, încă mai există o fereastră de oportunitate de care România poate beneficia. Înainte de a trece complet la o economie fără hidrocarburi și la o abundență din surse regenerabile care deocamdată nu conferă predictibilitate, industria de petrol și gaze din țara noastră ar putea să implementeze câteva soluții, într-un cadru legislativ modernizat, pentru a menține în echilibru cerea și oferta de energie, dar și constrângerile privind emisiile de carbon.

Pentru Monitorul Apărării și Securității, am stat de vorbă cu Cătălin NIȚĂ, director executiv, Federația Patronală Petrol și Gaze, de la care am aflat care sunt direcțiile strategice ale companiilor grupate în această federație, cum se pregătesc de tranziția la energia verde și ce așteptări au de la factorii de decizie de la noi din țară în privința legislației care să faciliteze producția și dezvoltarea în sectorul energetic. Integral, interviul va fi publicat în următorul număr al revistei trimestriale a Monitorului Apărării și Securității.

Cătălin NIȚĂ: Avem nevoie de o adaptare a legilor deja existente la cadrul în permanentă schimbare în care această industrie funcționează la nivel global. Avem nevoie de o nouă rundă pentru concesionarea de perimetre pentru explorare-exploatare și nu în ultimul rând avem nevoie de legislație nouă, care să reglementeze noi forme de a facilita producția de energie, prin dezvoltarea hidrocarburilor, dar nu numai. ”

  • Dependența de importuri de gaze naturale a României a crescut semnificativ în ultimii ani. Procentul importurilor, în consumul total, a crescut de la 2% în 2015 la 24% în 2019.
  • Pentru sectorul gazelor naturale din 2022, Comisia Națională de Strategie și Prognoză estimează o producție de 7,475 milioane tone echivalent petrol (+1%, față de 2021) și importuri de 2,795 milioane tone echivalent petrol (+20,5%, față de 2021).
  • De 12 ani, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) nu a mai lansat vreo rundă pentru concesionarea de perimetre pentru explorare – exploatare în domeniul producției naționale de hidrocarburi.
  • Federația Patronală Petrol și Gaze caută soluții pentru a evita tendința de creștere a importurilor de gaze, așa cum s-a manifestat aceasta în ultimii ani.
  • Importanța sectorului de petrol și gaze pentru economia României este foarte mare. Capacitatea companiilor din ramură de a colecta atât TVA, cât și accizele și apoi de a le transfera la bugetul de stat este un punct forte, având în vedere că deficitul de colectare al TVA în România este în prezent de aproximativ 34%, cel mai mare din UE.
  • Conform ultimei evaluări independente a Consilium Policy Advisors Group (CPAG), în ultimii patru ani, sectorul petrol și gaze a dat statului circa 16 miliarde de lei pe an din impozite și dividende și circa 10 miliarde de lei pe an din TVA și accize. Investițiile din domeniu s-au dublat la 6,7 miliarde de lei în 2019, față de 2017.

Care este ponderea sectorului de petrol și gaze în economia României?

Cătălin NIȚĂ: În cadrul sectorului energetic, industria de petrol și gaze rămâne un contribuitor important la creșterea PIB-ului României. Conform ultimei evaluări independente a Consilium Policy Advisors Group (CPAG), din februarie 2021, între 2017-2019 companiile de petrol și gaze chestionate au generat 1,8% din PIB, aproximativ jumătate din contribuția întregului sector energetic, iar impactul întregului sector românesc de petrol și gaze asupra economiei ar fi probabil de peste 2% din PIB dacă ar fi incluse toate companiile care operează în sector. În comparație cu alte sectoare economice, impactul companiilor de petrol și gaze chestionate se ridică la: 72% din contribuția sectorului de intermediere financiară și asigurări în PIB sau 40% din contribuția sectorului agricol în PIB sau 32% din contribuția sectorului IT&C în PIB.

Impactul total al companiilor de petrol și gaze chestionate în economie este semnificativ. În perioada 2017-2019, dacă includem efectele directe, indirecte și induse, sectorul de petrol și gaze a reprezentat între 5,3% și 5,9% din PIB. Totalul impozitelor și dividendelor pe care companiile de petrol și gaze chestionate le-au plătit statului român a fost în medie de 16 miliarde lei pe an, echivalentul a 6% din veniturile actuale bugetare. Numai dividendele au fost în medie de 2 miliarde lei pe an, adică 1,3% din veniturile fiscale bugetare.

În 2019, companiile de petrol și gaze incluse în sondajul CPAG au plătit 10 miliarde lei în TVA și accize pe combustibil. Acesta este echivalentul a 10,3% din veniturile bugetare încasate din TVA și accize. Capacitatea companiilor de petrol și gaze de a colecta atât TVA, cât și accizele și apoi de a le transfera la bugetul de stat este un punct forte, având în vedere că deficitul de colectare al TVA în România este în prezent de aproximativ 34%, cel mai mare din UE.

Apoi, investițiile efectuate de companiile de petrol și gaze chestionate sunt substanțiale, deoarece industria este intensivă în capital. În 2019, aceste companii au investit peste 6,7 miliarde RON, aproape dublu față de valoarea înregistrată în 2017. Aceste investiții au reprezentat echivalentul a 16% din investițiile din sectorul public în 2019.

Nu în ultimul rând, productivitatea muncii în petrol și gaze este, în medie, de peste patru ori mai mare decât productivitatea medie a muncii în economie. Acest lucru explică într-o oarecare măsură, impactul indirect și indus relativ mare pe care industria de petrol și gaze îl are asupra economiei. În perioada 2017-2019, în companiile chestionate din sectorul de petrol și gaze lucrau peste 24.800 de angajați. Adică 0,5% din totalul ocupării din economie, sau mai mult de 25% din ocuparea cumulată în sectorul energetic.

În final, trebuie menționat și faptul că dependența de importuri de gaze naturale a României a crescut semnificativ în ultimii ani. Procentul importurilor în consumul total a crescut de la 2% în 2015 la 24% în 2019, iar evoluția sa din ultimii ani indică o tendință ascendentă pe care noi, prin FPPG, facem tot posibilul să o evităm.

Se mai fac prospecțiuni pentru descoperirea de noi zăcăminte de petrol și gaze la noi în țară?

Cătălin NIȚĂ: În domeniul producției de gaze naturale, de hidrocarburi, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) nu a mai lansat de 12 ani nicio rundă pentru concesionarea de perimetre pentru explorare – exploatare. Din păcate, aceste amânări au impact direct în buzunarul românilor și în securitatea de aprovizionare cu țiței și gaze naturale a României.

Mai mult, în ceea ce privește exploatarea gazelor de la mare adâncime din Marea Neagră, unde avem deja descoperiri extrem de promițătoare, de-a lungul anilor trecuți s-au tot pus piedici: fie companiile trebuiau să vândă pe bursă minim 50% din producție (ceea ce descurajează orice investiție, pentru că orice firmă serioasă trebuie să aibă pre-contracte înainte de a începe producția), fie trebuiau să vândă gazele la prețul reglementat și nefundamentat de 68 lei/MWh (OUG 114/2018), fie trebuiau să plătească impozite suplimentare dacă prețurile depășeau anumite limite (supra-impozitarea veniturilor prin legea 256/2018, cunoscuta și ca lege offshore, care a blocat proiectele de la Marea Neagră).

Care sunt cele mai importante argumente pentru continuarea exploatărilor de petrol și gaze în România?

Cătălin NIȚĂ: Este cumva paradoxal că ajungem la astfel de întrebări în condițiile unui consum de energie tot mai mare, de la an la an, care abia poate să acopere necesarul nostru de consum. Standardul de viață al românilor crește și noi credem că trebuie să crească chiar și mai repede, iar fără mai multă energie acest progres nu este posibil. De aceea considerăm că abordarea politică tot mai prevalentă, ce a ideologizat masiv percepția asupra continuării exploatărilor de petrol și gaze în România face un mare deserviciu evoluției sectorului energetic. Deși sursele regenerabile continuă să se bucure de creșterea ponderii în mix-ul energetic național, suntem departe de a ne pune problema dacă trebuie sau nu să continuăm dezvoltarea hidrocarburilor.

Astfel, lăsând ideologizarea deoparte, și având în vedere perspectivele câmpurilor actuale onshore, coroborate cu cele ale consumului de țiței și gaze naturale, rezultă că, fără alte opțiuni, România va deveni un importator net, cu o proporție semnificativă a cererii de gaze naturale acoperită din surse externe. Pentru a menține nivelul actual de securitate energetică sau chiar pentru a deveni un hub regional, întregul sector de producție (upstream) trebuie să se adapteze.

Dintre alternativele identificate de experți și cuprinse într-un studiu întocmit de Deloitte în 2018, exploatarea rezervelor din Marea Neagră prezintă cel mai mare potențial de a repoziționa România în ierarhia energetică regională. Mai mult, având în vedere potențialul semnificativ al rezervelor de gaze naturale ce ar putea deveni exploatări comerciale, în anii următori ar trebui să se desfășoare investiții pe scară largă în sectorul upstream al Mării Negre. De aceea, se justifică examinarea și analiza mai atentă nu doar a resurselor de țiței și de gaze, cât și creșterea economică totală și dezvoltarea potențială pe care aceste investiții le-ar aduce economiei românești în ansamblu.

Cum participă patronatul petrol și gaze la îndeplinirea obiectivelor de securitate energetică pentru țara noastră?

Cătălin NIȚĂ: Pe plan intern, principalul obstacol de depășit pentru o potențială expansiune a sectorului de petrol și gaze este cel legislativ. Întrucât rezervele considerabile de gaze din Marea Neagră sunt documentate începând cu 2012, întârzierea autorităților în adoptarea legislației offshore care ar face viabilă din punct de vedere economic extragerea gazelor a dus la mai multe amânări de proiecte asociate acelor activități.

Aici rolul Federației Patronale Petrol și Gaze (FPPG) este esențial, deoarece este singura voce a acestei industrii care facilitează dialogul dintre reprezentanții și experții sectorului de petrol și gaze pe de-o parte și autoritățile decidente ale sectorului, pe de alta. Prin experții săi, FPPG pune la dispoziție autorităților publice informații din industrie și studii de specialitate astfel încât aceștia să poate legifera și reglementa în interesul statului și cetățenilor săi fără să lezeze companiile din sector.

Așadar rolul Federației este unul esențial în menținerea unei industrii sustenabile care să contribuie semnificativ la economia și securitatea energetică a României.

Cătălin Niță, director executiv Federația Patronală Petrol și Gaze