- Silviu Predoiu: „Președintele nu este plătit doar să înțeleagă problemele, este ales să decidă asupra soluției. Iar prețul indeciziei sale nu va fi plătit la Cotroceni. Îl vom plăti noi.”
- Silviu Predoiu: „România nu mai are nevoie de încă o analiză, are nevoie de o decizie. Iar dacă Nicușor Dan nu și-o poate asuma, trebuie să elibereze locul pentru cineva care poate.”
- Silviu Predoiu: „Dacă în vremuri normale, indecizia unui președinte poate părea doar un defect de caracter, în vremuri de criză, devine o vulnerabilitate majoră de securitate.”
Silviu Predoiu, general (r) SIE și președinte PLAN, îl critică pe Nicușor Dan pentru amânarea desemnării Premierului și îl acuză că transformă indecizia într-o „metodă de guvernare”.
Într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, Predoiu compară situația României cu cea a unui pacient grav bolnav al cărui medic identifică problema, dar amână să prescrie tratamentul. El invocă prețul benzinei, cursul euro, războiul de la graniță, deficitul bugetar și inflația și spune că România are nevoie de o decizie rapidă.
Predoiu afirmă că, într-o perioadă de criză, fiecare zi de amânare produce consecințe și susține că președintele trebuie să își asume deciziile. În opinia sa, indecizia prezidențială devine „o vulnerabilitate majoră de securitate”.
„Mergi la medic. Unul bun, fost olimpic în timpul liceului, student cu note foarte mari, recomandat ca cel mai priceput de peste 70 de oameni de cultură, scriitori, poeți și actori. Te consultă și îți spune fără ezitare că ești bolnav. Grav. Cunoaște boala, îi vede evoluția și îți explică riscurile. Când trebuie însă prescris tratamentul, devine prudent: mai are nevoie de timp. Revii după câteva zile. Boala s-a agravat, diagnosticul este același, dar tratamentul tot nu apare. Medicul mai analizează. Mai consultă. Mai cumpănește.
La a treia vizită înțelegi că deja problema ta nu mai este boala, ci chiar medicul. Un doctor care amână tratamentul la nesfârșit nu este unul prudent, ci unul neasumat. Numai că el își permite să ezite pentru că nu organismul lui suportă consecințele.
Cam acesta este și cazul României de astăzi.
Ieri benzina era 9.88 litrul. 1 Euro = 5.2523 Ron și majoritatea facturilor noastre sunt calculate în Euro. Avem un război la graniță, un deficit bugetar care nu mai poate fi ascuns sub comunicate optimiste și cea mai ridicată inflație din Uniunea Europeană. Diagnosticul este cunoscut. Urgența este evidentă. Cu toate acestea, președintele amână din nou desemnarea premierului și, potrivit informațiilor apărute în presă, amână chiar și consultările care ar trebui să conducă la o decizie.
Ni se va explica, probabil, că Nicușor Dan este riguros, că analizează toate variantele și că nu vrea să se grăbească. Numai că există un moment în care prudența încetează să mai fie o calitate și devine alibiul indeciziei. Iar pentru președintele de astăzi al României acest moment a trecut de mult, pentru că într-o criză ca cea pe care o traversăm timpul nu este o resursă gratuită: fiecare zi de ezitare înseamnă dobânzi mai mari, neîncredere mai multă și implicații tot mai dureroase. Președintele nu este plătit doar să înțeleagă problemele, este ales să decidă asupra soluției. Iar prețul indeciziei sale nu va fi plătit la Cotroceni. Îl vom plăti noi.
De aceea, întrebarea nu mai este de cât timp are nevoie Nicușor Dan ca să se hotărască. Întrebarea este de cât timp mai avem nevoie noi pentru a înțelege că România nu își poate permite un președinte incapabil să decidă atunci când este confruntată cu o urgență. Da, este greu să hotărăști sub presiune dar dacă știi că nu ești în stare, nu te bagi.
Când un medic refuză repetat să prescrie tratamentul, îl schimbi. Când un președinte transformă amânarea în metodă de guvernare, concluzia nu poate fi diferită. România nu mai are nevoie de încă o analiză, are nevoie de o decizie. Iar dacă Nicușor Dan nu și-o poate asuma, trebuie să elibereze locul pentru cineva care poate. Fiindcă, dacă în vremuri normale, indecizia unui președinte poate părea doar un defect de caracter, în vremuri de criză, devine o vulnerabilitate majoră de securitate”, scrie Silviu Predoiu.