- În 1981, când Marea Britanie era cuprinsă de recesiune, satisfacţia vieţii era de 7,7. Însă, în timpul boom-ului economic din anii 1980, inegalitatea a crescut, iar cercetarea arată că cifra fericirii a scăzut la 7,4 până în 1999.
- Satisfacţia faţă de viaţă în India a scăzut de la 6,7 în 1990 la 5,8 în 2006, pe măsură ce inegalitatea a crescut. În 2012, nivelul era încă mai scăzut decât în 1990, în ciuda boom-ului economic prelungit al ţării.
- SUA şi Australia au înregistrat, de asemenea, scăderi pronunţate ale satisfacţiei vieţii, dar ţările în care inegalitatea a scăzut erau în general mai fericite, cum ar fi Polonia, Peru, Mexic şi Ucraina, înainte de invazia rusă.
Un studiu realizat în 78 de ţări relevă impactul excluziunii economice, inclusiv asupra schimbării averilor în Marea Britanie.
Advertisment
Până acum, cercetătorii au crezut că inegalitatea era în mare măsură irelevantă pentru nivelurile de satisfacţie în viaţă, potrivit Dr. David Bartram de la Universitatea din Leicester. Dar studiul său, care a cuprins 78 de ţări pe parcursul a patru decenii, cea mai mare cercetare longitudinală de acest tip, distruge acest mit, a spus el, potrivit The Guardian.
„Oamenii care câştigă puţin suferă cu adevărat din cauza faptului că rămân şi mai mult în urmă, se simt excluşi şi frustraţi de faptul că nu reuşesc să ţină pasul nici măcar cu persoanele care primesc venituri medii”.
Recomandări
Nivelul de satisfacție, afectat direct de economie
Cercetarea lui Bartram, care urmează să fie prezentată în cadrul conferinţei anuale online a Asociaţiei Sociologice Britanice, care va avea loc la 21 aprilie, a examinat datele din sondaje privind nivelul de satisfacţie în viaţă, în cadrul cărora oamenii îşi evaluează satisfacţia vieţii pe o scară de la 1 la 10, şi le-a legat de cifrele coeficientului Gini – o măsură a inegalităţii – din 1981 până în 2020.
În 1981, când Marea Britanie era cuprinsă de recesiune, satisfacţia vieţii era de 7,7. Însă, în timpul boom-ului economic din anii 1980, inegalitatea a crescut, iar cercetarea arată că cifra fericirii a scăzut la 7,4 până în 1999.
Cu toate acestea, pe măsură ce măsurile de reducere a inegalităţii au început să aibă efect, fericirea a revenit încet, astfel încât, în 2018, satisfacţia vieţii se situa la 7,8.
„Datele din Marea Britanie alimentează o constatare mai generală, în ţările bogate, creşterea inegalităţii are un impact negativ substanţial asupra satisfacţiei vieţii, iar inegalitatea a crescut în majoritatea ţărilor bogate în ultimele decenii”, a declarat Bartram.
Situație similară și în alte țări
Această legătură între inegalitatea mai mare şi satisfacţia mai scăzută a vieţii se repetă şi în alte părţi, a spus Bartram.
Satisfacţia faţă de viaţă în India a scăzut de la 6,7 în 1990 la 5,8 în 2006, pe măsură ce inegalitatea a crescut. În 2012, nivelul era încă mai scăzut decât în 1990, în ciuda boom-ului economic prelungit al ţării.
SUA şi Australia au înregistrat, de asemenea, scăderi pronunţate ale satisfacţiei vieţii, dar ţările în care inegalitatea a scăzut erau în general mai fericite, cum ar fi Polonia, Peru, Mexic şi Ucraina, înainte de invazia rusă.
Lecţia pentru factorii de decizie politică este că inegalitatea contează, a spus Bartram. „În unele dintre cercetările anterioare, vedeţi oameni care spun că inegalitatea nu este o problemă atât de mare, deci toate eforturile de a aborda inegalitatea sunt greşite, deoarece inegalitatea este benefică. Cred că acest lucru este greşit – inegalitatea este în general dăunătoare pentru satisfacţia de viaţă a oamenilor, aşa că ar trebui să acordăm atenţie eforturilor de a o atenua”, menționează el.