• Franța dorește o linie clară privind aderarea Ucrainei la NATO, Germania se teme de reacția Rusiei.
  • Emmanuel Macron și Olaf Scholz sunt fragilizați de crizele interne rezultate după pierderea alegerilor europene.
  • Europa va trebui să se descurce singură în viitor, indiferent cine ajunge la Casa Alba.

Summitul NATO se încheie cu un compromis între aliați pe probleme pe care sunt în continuare divizați. Diviziunile sunt vizibile între europeni, dar și între europeni și Statele Unite.

Eșecurile formațiunilor lui Emmanuel Macron și Olaf Scholz la alegeri, diferențele cu americanii cu privire la Rusia, perspectiva revenirii lui Donald Trump la Casa Albă plasează țările UE într-o situație de slăbiciune în sânul Alianței.

Problemele pe care le înfruntă europenii au fost vizibile încă de la fotografia de familie, dar cât de profunde sunt acestea?

Emmanuel Macron și-a amânat sosirea din cauza crizei politice declanșate în Franța de dizolvarea Adunării Naționale și a ratat marea seară aniversară. Absența sa de marți seară alături de Joe Biden dă o idee despre fragilitatea nu doar a Franței, ci și a europenilor din cadrul Alianței Atlantice, după treizeci de luni de conflict în Ucraina.

Recomandări

SECRETUL BANILOR
PARTIDELE VOR PROTESTE
ALERTĂ SANITARĂ ÎN SUA
CE-I PLAC GLUMELE LUI
IRANUL AJUTĂ RUSIA
DIN OSTAȘ, SCRIITORAȘ

Nici cancelarul german, Olaf Scholz, nu este în cea mai bună formă politică, după eșecul înregistrat la alegerile europene de către Partidul Social Democrat.

Mai mult, cei doi lideri europeni diverg asupra celui mai sensibil subiect al momentului pentru Alianță: traiectoria Ucrainei spre NATO. Germania face cauză comună cu Statele Unite pentru a refuza aderarea Kievului la Alianță, Franța, dimpotrivă, imploră, cu majoritatea statelor central-europene, dar și cu Regatul Unit, să traseze o cale clară spre integrarea sa atlantică.

„Ideea este să arătăm că această traiectorie, într-un anumit fel, este ireversibilă. Mergem mai departe decât s-a hotărât la Vilnius, în timpul precedentului summit al Alianței, din iulie 2023”, susține Elysée.

Mai poate fi considerat Viktor Orban un partener viabil?

Inițiativele lui Viktor Orban, a cărui țară a preluat președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, întăresc cacofonia. Liderul suveranist, care se opune și el aderării Kievului la NATO, i-a vizitat pe Vladimir Puțin și Xi Jinping fară să fie mandatat, snobându-i pe cei treizeci și unu de aliați ai săi din NATO, precum și Ucraina.

În cadrul NATO, B-9 (sau „București nouă”), care a reunit nouă țări din Europa Centrală și de Est – inclusiv țările baltice, Polonia, România și Ungaria – devine „B-8”. Tot mai multe capitale cred că nu se mai pot organiza discuții strategice și împărtăși informații confidențiale cu liderul ungar, în timp ce acesta menține un canal deschis de discuții cu Moscova.

Ungaria nu este singura care irită. Germania este în mod regulat evidențiată. Dacă Berlinul crede totuși că face mai mult decât partea care îi revine pentru a sprijini Ucraina, în special prin transferuri semnificative de arme și sisteme de apărare antiaeriană, reținerea să în cadrul NATO continuă să provoace partenerii.

Cât de mare rămâne dependența UE de Statele Unite?

Luni de zile, Berlinul a fost cel care a contestat formularea „Misiunea Ucraina” pentru a desemna ceea ce Alianța Atlantică dorește să implementeze pentru a coordona transferurile de arme din Vest în Ucraina. Jens Stoltenberg, încă secretar general al Alianței până în septembrie, are un singur obiectiv: să se asigure că aceste activități, coordonate acum de Ministrul Apărării al Statelor Unite, pot supraviețui posibilei reveniri la Casa Albă a lui Donald Trump.

Europenii încearcă să-și consolideze eforturile de cooperare în sectorul apărării, dar rămân în continuare foarte dependenți de Statele Unite.  Fie că Joe Biden rămâne, fie că Donald Trump îl înlocuiește, există o tendință fundamentală și profundă în politica de securitate a SUA, care sugerează că Europa va trebui să devină mai puțin dependentă de sprijinul SUA.

Marea Britanie ar dori să se invite în formatul Weimar între Paris, Berlin și Varșovia și să reia legătura cu UE, la opt ani de la votul Brexit, și astfel să beneficieze de proiectele pe care UE le pune în aplicare pentru a sprijini dezvoltarea industriei europene de apărare, astăzi rămasă în urma Statelor Unite.

Citește și