• Politolog: România mai are nevoie de 60 de ani pentru a ajunge o democrație deplină.
  • În țările occidentale, cetățeanul este beneficiarul serviciilor oferite de stat.
  • În România serviciile oferite de stat par mai degrabă obligație.

România se încadrează la „democraţii deficitare” în rândul ţărilor Uniunii Europene la capitolul democraţie, fiind pe locul 62 în lume. Țara ta are un un scor de 6,45, potrivit indexului anual al democraţiilor întocmit de grupul britanic ,,The Economist”.

În lume suntem pe locul 62, iar Ungaria și Bulgaria pe 56 și 57. România este în acest top alături de majoritatea statelor din Europa Centrală şi de Est, cu excepţia Austriei. Cât de corect e topul? Uite ce spune sociologul Vladimir Ionaș.

Evident că probleme sunt în toate statele europene, dar și în România, de altfel, dar mie personal mi se pare o exagerare modul în care este prezentată democrația în acest top al The economist.

Recomandări

ZELENSKI MERGE LA MADRID
VARA ÎȘI INTRĂ ÎN DREPTURI
PREMIERĂ ÎN MEDICINĂ
CUM CREȘTEM PRODUCȚIA DE PORUMB
VIVIENNE RENUNȚĂ LA NUMELE DE FAMILIE
CE SCHIMBI LA ORAȘUL TĂU

Evident că nu e România un model de urmat, dar este o țară care se încadrează în media țărilor democratice occidentale. Nu cred că este România din punctul de vedere al modului în care se raportează statul la libertățile cetăților, o țară mai puțin democratică decât să spunem. Suedia sau Olanda sau Belgia.” , declară Vladimir Ionaș, sociolog.

Pe de altă parte, politologul Cristian Pârvulescu este de părere că România nu are cum să aibă altă democrație decât una deficitară. În lume sunt doar 24 de democrații depline, cu scor între 9 și 10, iar faptul că România este între 6 și 7 nu poate fi atât de rău.

Nu este un dezastru. De fapt, acest index pe 2022 este un index dedicat Ucrainei, așa cum indexul din 2021 a fost unul care analiza China. Constatăm că față de ceea ce se întâmpla până acum, democrația pare să fie într-un foarte mic reviriment. Este, în orice caz, într-o fază stabilă.

Dacă tendința este continuă încă o generație și jumătate, adică 60 de ani de la schimbare dar tendința nu este obligatorie să fie continuă, poate să existe stagnare și involuție.” , afirmă politologul Cristian Pârvulescu.