- Serviciile secrete europene prevăd un conflict cu Rusia până în 2030.
- Macron, în ultimul an de mandat, are influență tot mai slabă.
- UE riscă să își piardă liderii tradiționali într-un an critic.
- Liderii pro-Moscova câștigă teren în Franța, Germania și UK.
2026 se anunță anul unor tulburări și reașezări importante pe scena internațională. Între conflictele care explodează peste tot în lume și poziția mai mult sau mai puțin fargila a liderilor care o conduc, 2026 ar putea vedea bulversări ale căror consecinte sunt greu de prevăzut.
Ce ne așteaptă în acest an?
Am trecut în a doua jumătate a deceniului și, în perspectivă, amenințarea cea mai importantă pentru noi este iminența unei confruntări cu Rusia – cel târziu până în 2030 dacă dăm crezare principalelor servicii de informații europene.
Cine ne va conduce barca pe aceasta mare furtunoasă?
La nivelul UE, anul este crucial. Emmanuel Macron, care a asigurat leadershipul în cei nouă ani de când se află la putere, se află în ultimul său an de mandat. Un an preelectoral care, prin natura lui, slăbește influența președintelui în plan intern și, în consecință, în plan extern.
Dar Emmanuel Macron se confruntă și cu o criză internă. Franța încheie anul fără buget, funcționând pe o lege provizorie, din cauza fragmentării Parlamentului, situație care ar putea conduce la o criză de guvern.
În mod cu totul excepțional, principalele puteri din Europa, militare și economice – Franța, Germania și Marea Britanie – au lideri care trag în aceeași direcție și care se înțeleg. Este poate pentru prima dată în istorie.
În UE, transferul leadershipului către cancelarul german este în curs. Merz a reușit să își contureze o statură internațională. Principala lui problemă este însă aceea că, din punct de vedere militar, nu reprezintă mare lucru. Timp de 80 de ani, Germania a fost, de voie de nevoie, îngrădită, iar recuperarea va cere zeci de ani, adică o generație. Spre deosebire de Macron, care se baza pe prezența Franței în Consiliul de Securitate și pe o dotare nucleară complet independentă, Merz contează, deocamdată, doar pe forța economică a Germaniei.
Problema celor „trei mari” din Europa este emergența extremei drepte, care se află în fruntea sondajelor atât în Franța, cât și în Germania și Marea Britanie. Sunt forțe anti-europene, apropiate de Rusia și cu programe economice amatoriste.
În acest context de slăbiciune a Europei, primul an de mandat al lui Donald Trump a avut efecte devastatoare. Poziția față de războiul din Ucraina, războiul taxelor și intenția evidentă a președintelui american de a submina UE au fost formulate explicit în Strategia sa de Securitate.
Va putea însă Donald Trump să continue acest război pe toate fronturile?
Și pentru Donald Trump, anul 2026 este anul tuturor pericolelor. În plan intern, are cea mai scăzută cotă de popularitate a unui președinte după primul an de mandat.
Inflația în creștere, scăderea puterii de cumpărare, afacerea Epstein, care stă ca o sabie a lui Damocles deasupra lui, îi amenință puterea pe care și-o dorea absolută. Alegerile din ultimele luni, pentru primării importante, posturi de guvernatori sau locuri vacante în Congres, au fost pierdute fără drept de apel de republicani. Partidul însuși suferă turbulențe: unii aleși și-au părăsit funcțiile, alții fac frondă din interior. Alegerile pentru Congres de la mijlocul mandatului, care au loc în noiembrie, sunt foarte prost angajate, iar Trump se va trezi în coabitare cu un parlament de opoziție.
Singurii care par să nu aibă probleme sunt, ca de obicei, dictatorii. Putin nu mai are nicio opoziție internă, aliatul său cel mai important, Xi Jinping, nici atât, iar Narendra Modi este și el bine instalat și aliniat cu Rusia și China.
Lumea este în schimbare. Poate că întrebarea cea mai importantă în acest an este: va supraviețui democrația în forma idilică pe care am cunoscut-o? Vom avea un răspuns destul de repede…
