Citesc (mai bine prea târziu decât niciodată) Ryszard Kapuściński, „Agonia Imperiului”. Dacă vreţi să ştiţi câte ceva despre ruşi de la un autor polonez, talentat şi inteligent (combinaţie rară), v-o recomand.
Advertisment
Kapuściński citează din cartea „Staliniada” a lui Iuri Boriev (e prima oară când aud despre el). Chiar aici voiam să ajung, la comparaţia URSS-ului cu un tren:
„Trenul se îndreaptă spre un viitor luminos. Îl conduce Lenin. Când, deodată – stop, mai departe nu sunt linii ferate. Atunci, Lenin cheamă muncitorii la ore suplimentare sâmbăta, sunt montate liniile şi trenul porneşte mai departe. Acum îl conduce Stalin. Şi iar se termină şinele. Stalin porunceşte să fie împuşcaţi jumătate dintre conductorii de tren şi dintre pasageri, iar pe cei rămaşi îi pune să monteze linii noi. Trenul porneşte. Pe Stalin îl înlocuieşte Hruşciov. Când se isprăvesc şinele, ordonă să fie demontate cele pe care trenul le parcursese deja şi să fie plasate în faţa locomotivei. Apoi, în locul lui Hruşciov, vine Brejnev. Când se termină din nou calea ferată, Brejnev decide să fie trase perdelele şi clătinate vagoanele, ca pasagerii să creadă că trenul merge mai departe”…