- Zelenski: Nu mai este mult până când dronele vor decide singure să ucidă o ființă umană.
- Ucraina doboară peste 70% dintre ținte cu drone.
- Zelenski: Omenirea este angajată în cea mai destructivă cursă a înarmării.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, a tras un puternic semnal de alarmă, în timpul discursului său din Adunarea Generală a Națiunilor Unite, despre progresul dronelor autonome controlate cu Inteligență Artificială care pot decide singure să atace oameni. Zelenski a mai spus că trăim în cea mai destructivă cursă a înarmării din istoria omenirii, deoarece de data aceasta este inclusă și Inteligența Artificială și nu mai sunt garanții de securitate, cu excepția prietenilor și a armelor.
La expoziția militară BSDA din România, o companie din Cluj a prezentat o dronă care, prin simpla apăsare a unui buton, pornea singură în misiune. Aceasta știa zona obiectivelor, recunoștea tancurile inamice, identifica uniformele adversarilor și angaja țintele în funcție de o listă de priorități prestabilită.
În prezent, majoritatea dronelor autonome echipate cu Inteligență Artificială pot executa misiuni complet singure, dar pot fi și controlate de la distanță. De exemplu, în cazul atacului asupra bombardierelor strategice rusești, ucrainenii au controlat dronele până la un punct, iar când rușii au folosit bruiaj electronic, dronele au trecut pe modul autonom și și-au ales singure țintele.
A.I.-ul din aceste drone fusese „antrenat” să recunoască tipuri de aeronave rusești, folosind modele dintr-un muzeu militar.
Tehnologia a dus conflictul la un nivel în care omul este tot mai puțin implicat. Aici e întrebarea: Cum mai este implicat omul?
Pentru că acele drone filmează, scanează un chip și decid singure dacă ținta este inamică sau prietenoasă. Decid singure? Sunt trimise pe front și li se spune doar: „Tot ce vezi, distruge”?
Lucrurile devin „mai simple” în război. Le trasezi un raion, le dai informații despre uniforme, despre tancuri – și atât. Dar e o întrebare serioasă, ridicată și la ONU: nu doar armatele pot dezvolta astfel de drone. Costurile sunt mici, iar astfel de tehnologii pot fi create și de companii private sau grupuri care nu răspund în fața niciunei legi internaționale.
România – paradoxul dronelor
Și acum ne întoarcem la România. Situația e similară cu digitalizarea: avem unii dintre cei mai buni IT-iști, dar suntem printre cele mai puțin digitalizate țări din Europa. Cam așa e și cu dronele. Avem companii foarte bune, care dezvoltă inteligență artificială și drone performante. Dar avem și un Minister al Apărării care nu are nicio strategie clară pentru dronele FPV.
Avem resurse, avem tehnologie, este mai ieftin ca oricând să produci astfel de echipamente. Dar preferăm să aruncăm miliarde pe echipamente vechi, în loc să investim în inovație și eficiență. Da, ne lipsește inovația. Și eficiența. Ca să nu spun inteligența.
În sistemul public, mai ales în apărare, e mai comod să mergi pe vechi. Uite un exemplu: Marea Britanie a renunțat la navele vânătoare de mine. De ce? Pentru că vor folosi doar drone – e mai ieftin, ai nevoie de mai puțină instruire și nu riști vieți.
România ce a făcut? A dat 150 de milioane de euro pe două nave la mâna a doua din Marea Britanie. În loc să facă saltul direct spre drone, cum a făcut chiar Marea Britanie.
Nicuşor Dan nu e în stare să ne transmită clar și oficial, printr-un comunicat CSAT, cine decide doborârea dronelor inamice, în caz de nevoie.
Este o întrebare fundamentală. L-am urmărit și pe ministrul Apărării. Ce știm, în acest moment, este că ordinul vine de la comandantul militar al misiunii. Dar întrebarea este: Cine este acest comandant? Cum îl identificăm?