- Fostul ministrul al Apărării, Ionuț Moșteanu, a declarat că rezerva operațională a Armatei Române e îmbătrânită.
- România a suspendat serviciul militar obligatoriu începând cu anul 2007.
- Din acel moment, numărul rezerviștilor a început să scadă constant.
- În 2025, peste 120.000 de soldați și gradați au ieșit din rezerva operațională.
Azi, România sărbătorește Ziua Rezervistului, dar câți rezerviști mai are Armata Română? Anul trecut, Ministerul Apărării Naționale ne anunța că avem o rezervă operațională îmbătrânită, din care ies doar anul acesta peste 100.000 de persoane. Tot anul acesta, ministerul a pornit un program de serviciu militar voluntar, cu ambiția de a antrena câteva mii de persoane pe an.
Câți militari rezerviști mai are România? Sunt suficienți în cazul unui conflict?
În acest moment, din informațiile publice culese de pe diverse site-uri ale Ministerului Apărării Naționale, știm că avem aproximativ 40 de mii de rezerviști din rezerva operațională. Numărul exact al acestora nu este făcut public, probabil din motive de securitate.
Însă, cea mai mare problemă pe care o are România în acest moment este cu rezerva generală. Este vorba despre acei oameni care au făcut armata obligatorie înainte de 2007. În România armata obligatorie a fost suspendată în 2007.
Sunt oameni care acum ajung la vârsta la care trebuie să iasă din această rezervă generală, pentru că ating limita de vârstă.
Ne spunea chiar fostul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, anul trecut, că, pe lângă faptul că avem o rezervă generală îmbătrânită, anul trecut au ieșit din sistem peste 100 de mii de persoane. Anul acesta și în 2027, aproximativ 120 de mii de oameni vor ieși din această rezervă generală.
Este vorba despre un total de 300 de mii de oameni care practic nu mai sunt incluși în această rezervă generală, oameni care nu mai pot fi mobilizați în România în caz de război.
România are 40 de mii de rezerviști operaționali. În Armata Română sunt aproximativ 80 de mii de militari din mai multe categorii de forțe. La un moment dat, se vorbea la Ministerul Apărării Naționale despre ambiția de a ajunge la un număr de 100 de mii de militari activi.
Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, deși este o ambiție veche de aproximativ cinci ani. Se încearcă promovarea serviciului militar, însă până acum nu au dat roade eforturile făcute la nivelul Ministerului Apărării Naționale.
Există probleme și cu modalitatea în care sunt antrenați acești rezerviști operaționali. La mai multe exerciții de tip MOBEX, care se desfășoară aproape în fiecare an în România, că aceștia merg timp de o zi, li se face un control medical, li se pune o armă în mână — o armă care este și ea veche din anii ’70 — iar apoi sunt trimiși acasă.
Stau, practic, doar câteva ore în acea uniformă, însă ar trebui să fie pregătiți să apere România în caz de război.
Mai mult decât atât, mai mulți experți militari care spun că acești rezerviști operaționali ar trebui să se antreneze mult mai mult alături de militarii activi, care folosesc sau ar trebui să folosească echipamente militare moderne.
Recent, în Germania s-a cerut ca rezerviștii să participe la exercițiile militare NATO alături de militarii activi, astfel încât să fie puși la curent cu noile strategii de apărare și cu modul în care sunt utilizate diverse echipamente.
Mai ales că pe front intră acum tot felul de echipamente moderne care dau uneori bătăi de cap inclusiv militarilor activi.
Există, așadar, probleme cu această rezervă operațională.
De la începutul acestui an, există și un program de serviciu militar voluntar, care se adresează persoanelor cu vârste între 18 și 35 de ani. Este vorba despre o pregătire de patru luni, atât teoretică, cât și practică.
Se pune tot mai mult accent pe rezerviști și la nivel european.
Cum stau alte țări aliate la capitolul personalul militar?
În ultimul an și jumătate, chiar în ultimii doi ani, există tot mai multe eforturi din partea țărilor europene pentru promovarea serviciului militar voluntar.
În acest moment, la nivelul Uniunii Europene există zece țări care au serviciul militar obligatoriu pentru bărbați. În Danemarca și Suedia, acesta este obligatoriu și pentru femei.
Există eforturi în acest sens în Croația, de exemplu. Franța, de asemenea, a lansat la începutul acestui an un program similar celui lansat de România.
Condițiile sunt în mare parte similare pentru francezi și români în ceea ce privește acest program.
Există însă și țări care sunt considerate exemple în Europa. E vorba m în primul rând despre Polonia, care în ultimii ani a pus foarte mult accent pe apărare.
În acest moment, Polonia are ca obiectiv să dispună de 500.000 de militari în caz de război și vrea să folosească inclusiv programul SAFE pentru a finanța programe de pregătire a populației, astfel încât să ajungă la o rezervă operațională de 200.000 de militari.
Finlanda este, de asemenea, un exemplu în acest sens. Dintr-o populație de aproximativ 5,5 milioane de locuitori, aproape 900.000 de persoane pot fi mobilizate în caz de război.
Acest lucru este posibil deoarece finlandezii sunt instruiți constant și sunt ținuți la curent cu strategiile de apărare ale țării.
Rusia reprezintă o amenințare majoră pentru Finlanda și Polonia.
Se pune accent pe aceste măsuri pentru că, în ultimele luni, serviciile de informații din Europa au avertizat în repetate rânduri că Rusia ar putea lansa în viitor un conflict împotriva unui stat membru NATO.
Tocmai de aceea, pe lângă programele de înzestrare și modernizarea echipamentelor și structurilor de forță, se pune accent și pe atragerea unui număr tot mai mare de civili în armată.
Experiența războiului din Ucraina arată că această reziliență a societății contează foarte mult în caz de conflict.
