Visul e o poveste pe care ţi-o spui singur, după ce adormi. Cei mai mulţi cred că visele sunt premonitorii. Adică, visând, aflăm de la noi ceva despre noi în viitor. Asta poate fi adevărat doar pentru cei care cred că viitorul e pitit în trecut. E drept că uneori visele sunt mai crude decât poveştile Fraţilor Grimm şi se numesc coşmaruri. Poveşti horror în care tu eşti cel oripilat, ca şi cum te-ai strâmba la tine, în oglindă. Cel mai frumos vis e cel care întruchipează un vis. Visezi omul pe care îl cauţi. A iubi înseamnă să cauţi şi să fii căutat, asta a fost ipoteza unui mare scriitor, care însă nu şi-a dat timp să o experimenteze. În cel mai frumos vis simţi bucuria de a-ţi fi găsit sensul vieţii, de a-l ţine de mână, de a vă face planuri. O bucurie care durează şi după ce te-ai trezit. Atunci când, asemenea maestrului Zen care a visat un fluture, începi să te întrebi cine pe cine a visat: tu ţi-ai visat dragostea sau dragostea ta te-a visat pe tine? Te-ai întoarce la visul acela, dar nu se mai poate – nu ne legănăm de mai multe ori în mareele aceluiaşi vis. Visul e o poveste pe care ţi-o povesteşti singur, după ce ai adormit…
Advertisment