Max Hoffman era un om de afaceri american născut în Austria, care cunoștea în detaliu piața auto din SUA și capriciile clienților, câștigând bani frumoși în calitate de unic imporator de ceea ce pe atunci se numeau mașini „străine”.
El vedea Statele Unite ca pe un colac de salvare pentru producătorii auto europeni, care aveau de înfruntat condiții economice postbelice dificile, iar intuiția lui potrivit autovehiculele care aveau să atragă clienții americani devenise faimoasă.
Modelele Mercedes 300 SL și Porsche 356 Speedster au apărut la sugestiile lui Hoffman. În anul 1954, acesta i-a convins pe cei de la BMW că trebuie să se gândească la producerea unui Roadster de preț mediu, care să concureze cu modelul 300 SL de la Mercedes-Benz. Hoffman își dorea ca viitorul model de mașină să fie creat de marele inginer și designer auto Albrecht von Goertz.
Înfățișat publicului la New York, în 1955, modelul BMW 507 proiectat de von Goertz a reprezentat un punct de referință în designul auto prin liniile sale clasice și capota alungită a motorului. Modelul 507 constituia o miză importantă pentru producătorul german, care se zbătea să iasă dintr-o economie postbelică ruinată, pentru a-și relua locul de mare nume european în industria auto.
Chiar dacă folosea cadrul de la modelul 503, BMW 507 nu seamănă deloc cu vreuna dintre mașinile produse în trecut. Motorul era un V8 nou cu greutate redusă, capabil să dezvolte 150 CP și nicio mașină 507 nu semăna cu alta, fiecare fiind aproape în întregime construită manual din aluminiu, cu caroserii atât de individualizate, încât era nevoie ca acoperișurile din material textil să fie croite pentru fiecare mașină în parte ca să se potrivească.
Din nefericire, lipsa unei linii de asamblare creștea prețul modelului (costa dublu față de un Jaguar XK140), iar BMW a pierdut bani la fiecare dintre cele 252 de exemplare produse. Cu toate acestea, mașina rămâne pentru mulți simbolul peren al mărcii BMW.