Cu motorul său rotativ Wankel, cutia de viteze semiautomată cu ambreiaj acționat prin vacuum, tracțiunea față și suspensia independentă sofisticată, modelul Ro80 era una dintre puținele mașini aflate în mod autentic cu zeci de ani înaintea restului automobilelor.
Sedanul premium de fabricație germană, foarte avansat din punct de vedere tehnologic, a apărut ca o navă spațială în comparație cu cele mai populare mașini din acea vreme.
Fără prea multă experiență, micul producător NSU creease cu curaj un vehicul plin de tehnologii care întreceau de departe cele folosite de rivalii mult mai consacrați.
Inovațiile erau prezentate pretutindeni. schimbarea vitezelor se făcea sincronizat, iar ambreiajul era automatizat. Practic, când era schimbată maneta dintr-o treaptă în alta, ambreiajul era debreiat prin folosirea unui sistem cu vid. Astfel, dispărea nevoia unei pedale pentru piciorul stâng.
În același timp, mai puțin cunoscutul motor rotativ era extrem de silențios, puternic și lin în funcționare. Mulți spuneau că devena tot mai silențios pe măsura creșterii vitezei.
Habitaclul cu patru uși era spațios și ușor, cu zone mari de sticlă și stâlpi delicați, altă caracteristică neobișnuită pentru acele vremuri.
În 1968, modelul a fost votat Mașina europeană a anului, însă vânzările au fost limitate de prețul ridicat și consumul mare. Inițial, rotoarele motorului s-au dovedit fragile, iar mașina a căpătat un renume de lipsă de fiabilitate.
După vânzările proaste, compania NSU a murit. În 1969, a fost absorbită de Audi, iar Ro 80 a continuat să fie produs sub umbrela noului proprietar până în 1977. În total, au fost produse peste 37.000 de unități, toate cu același motor problematic pe care nimeni nu l-a rezolvat suficient de repede.
Mazda a luat licența Wankel și a rezolvat problema vârfurilor rotorului în câțiva ani. RX-7 și RX-8 au rulat sute de mii de kilometri fără probleme majore. Dar chiar și astăzi, acest tip motor creează multe bătăi de cap, de la ingineri, până la clienți și mecanici.