Cei mai mulți constructori de mașini dispun de un departament sau o divizie de tuning sau cel puțin de un nume de marcă pe care îl aplică la cele mai noi versiuni ale mașinilor standard produse. În cazul celor de la Renault, acest nume este Gordini, după Amedee Gordini, un expert în inginerie de origine italiană, poreclit „vrăjitorul”.
Gordini și-a început relația cu Renault în 1956, lucrând mai întâi la modelul Dauphine, mașina economică de clasă mică. „Vrăjitorul” a înregistrat un asemenea succes în obținerea de performanțe suplimentare din modelul standard, cu costuri mici, încât a primit comanda de a proceda la fel cu succesorul Dauphine, modelul Renault 8. Această mică mașină de familie avea un aspect atât de pătrățos, încât semăna cu desenul unui copil. Cu toate acestea, beneficia de unul sau două elemente interesante de design, cum ar fi motorul amplasat în spate și frânele cu disc la toate roțile (o premieră pentru un vehicul de asemenea dimensiuni).
Gordini a luat motorul de 1.1 litri, răcit cu lichid, și i-a ridicat puterea maximă de la 49 CP la 89 CP. Acest lucru a fost realizat prin adăugarea de carburatoare duble Weber, prin remodelarea chiulasei, prin modificarea conductelor de evacuare și prin reproiectarea galeriei de admisie și de evacuare. Mai mult decât atât, mașina a primit o cutie de viteze cu cinci trepte și rapoarte de transmisie apropiate, iar suspensia a fost întărită și coborâtă.
Modelul Renault 8 Gordini putea fi achiziționat într-o singură nuanță de culoare, un albastru viu cu două dungi albe pe toată lungimea vehiculului. Modelul Gordini a ajuns să înregistreze succese remarcabile pe pistele de curse și în raliuri.
Micul vehicul Renault albastru a lansat moda de a lua mașini europene de dimensiuni mici și a le înzestra cu putere mai mare și manevrabilitate mai bună. Faptul că mulți constructori procedează actualmente în acest fel arată doar cât de măreț a fost modelul Renault 8 Gordini