Care-i faza? O discuție cu Moș Crăciun ca de la bărbat la bărbat

Îl tot pândesc pe Moș Crăciun de câteva săptămâni bune.
Vreau să am o mică discuție cu el, ca de la bărbat la bărbat.
Care-i faza? Totul a început când i-am zis lui fii-miu să fie cuminte dacă vrea să vină Moș Crăciun. Iar el mi-a zis că Moș Crăciun nu există.
M-a durut sufletul să aflu că nu mai crede în Moșul de la o vârstă așa de fragedă. Dar, cum eu sunt foarte egoist de fel, parcă m-am și bucurat. Până la urmă, de ce să nu știe copilul de unde vin cadourile și cine muncește atâta în casa asta?
Deci, pe jumătate trist, pe jumătate vesel, l-am întrebat și eu: „Dar cine este, tati, Moș Crăciun?”
Mă așteptam la răspunsul clasic: “Moșul sunteți voi. Mami și cu tati!”.
Dar ce crezi că-mi răspunde el? Ține-te bine!
“Cum cine, tati? Nenea Curierul este Moș Crăciun. El îmi aduce daruri în fiecare zi! Are o dubă mare, mare, albă ca zăpada, plină cu cadouri.”
I-auzi!!! Chiar așa? În fiecare zi???
De nevastă-mea știam că a comandat tot internetul. Dar nu știam că le comandă și la ăștia mici.
Nu mă înțelege greșit! Nu sunt atât de hapsân încât să nu mă bucur că au copiii jucării. Dar nu ar fi normal să știe că jucăriile sunt și de la taică-su? E normal să creadă că sunt de la Nenea Curier?
Așa că m-am luat de nevastă-mea. A ridicat din umeri și mi-a zis: “Păi, dacă tu nu ești acasă niciodată când vine curierul… Asta este ce văd copiii!”.
Nu mi-a mai rămas decât să am o discuție direct cu curierul.
Dar cum să-l prinzi? Că nevastă-mea l-a învățat să facă imediat cale întoarsă atunci când e mașina mea în fața casei. De parcă eu nu văd pe ce tâmpenii se duc banii…
Mi-am mutat mașina departe de casă și am stat la pândă. Cum a venit, i-am deschis ușa și m-am băgat cu el acolo, la volan, ca să nu scape.
“Boss, te rog eu mult de tot! Nu mai fugi când vezi că sunt acasă. Că nu mă deranjează că nevasta-mea comandă toate prostiile. Dar vreau să le mai dau și eu copiilor din jucării. Atâta tot! Că nu le spune că sunt și de la mine. Și-o s-o iubească ăștia micii doar pe ea. Și – mai rău de atât! – doar pe ea și pe tine…”.