Oare, cum ar trebui să se simtă Ucraina zilele astea, cu 175.000 de soldați ruși pregătiți să intre peste ea?
Și cu un președinte comediant, care, din moment ce a apelat la Biden, se pare că tot pe glume se bazează…
Care-i faza? Imaginează-ți că locuiești perete-n perete cu o familie numeroasă de racheți ruși.
În general, sunt pașnici. Dar în 2014, s-au îmbătat, au dat o mare gaură-n perete și ți-au luat dormitorul. Acum, aveți o ușă comună, ca la hotelurile vechi.
Singurul avantaj e că-ți vine întreținerea mai puțin.
Mai nou, îi tot vezi intrând în apartament cu mitraliere, grenade, lansatoare de rachete. După ce că erau mulți, mai sunt și niște veri de la țară în vizită la ei.
Ciocăni la ușă, saluți politicos și îi întrebi ce fac cu atâta armament. “Ah, nimic! Le-am orientat spre tine pentru că fac ce vreau la mine-n casă…”
Fugi, disperat, la președintele de bloc, un bătrânel senil care, de când și-a luat un pumn în gură de la arabul de la blocul de vizavi, nu prea se bagă.
Totuși, îi sună pe racheți și le zice: “Alo! Tu ești, Boris?”
Din fericire, și ceilalți vecini îți sar în ajutor.
Vecina de la 2 îi amenință că ține ușa deschisă când face prăjeală.
Roackeru’ de la 3 zice că, la primul foc de armă, scoate și el boxele pe geam și dă-n blană Dani Mocanu.
Femeia de serviciu îi face nesimțiți.
Răspunsul racheților? “Igor, rezat’ gaz!”
Realizezi că ești pe țeava ta, ca un gândac de bucătărie, și începi să te înarmezi. Pui jucării pe jos, agăți un fier de călcat deasupra ușii, tot ce-ai văzut în “Singur acasă”.
Și aștepți.