Care-i faza? Regula celor trei zile de Crăciun

Ai un colebil? Hai, că a trecut și Crăciunul ăsta!
Am primit, ca în fiecare an, cadoul bărbatului care are în jur de 40 de ani, 50, 60 și tot așa pââââână la 120: puloverul.
Chiar muream de curiozitate ce culoare va fi anul ăsta. A fost în culorile Crăciunului ca să îl pot purta doar două zile.
Am prieteni care încă mai speră să primească smartphone, smartwatch, smart draci. Ăștia încă mai cred în Moș Crăciun!
Eu, unul, urăsc cadourile care nu sunt de mâncat.
Singurul concurs la care am participat în toată viața mea a fost unul de șah. Premiul cel mare a fost un telefon mobil, locul 2 primea căști wireless, iar locul 3 un coș cu bunătăți.
Îmi amintesc și acum cât de tare m-am enervat că am luat locul 1 și m-am rugat de ăla de pe locul 3 să facem schimb.
Ghinionul dracului! Am dat de unu’ mai buflei ca mine și abia l-am convins: „Ia, prostule, mobilul, că are Candy Crush Saga. E jocul ăla cu bomboane!”
Un alt lucru care mă enervează de Crăciun este că trebuie să-ți revezi familia.
Îmi iubesc enorm familia, dar parcă iubirea e și mai mare când îmi e dor de ei.
Nu, glumesc! Chiar îmi place să stau cu ai mei. Am cea mai frumoasă familie de pe pământ! Dar, nu știu dacă ai observat că, în orice familie reunită, dacă stați mai mult de 2 zile împreună, începe jihadul.
Care-i faza? Prima zi e minunată. Ne revedem, ne luăm în brațe, ne pupăm, desfacem darurile de sub pom.
A doua zi e și mai frumoasă, pentru că începe lupta între femeile din familie. Care a gătit mai bine.
Concurează nevastă-mea, mama, soacră-mea, bunică-mea, abia aștept să crească și fiică-mea. Iar eu sunt Scărlătescu.
Le dau întotdeauna note mici ca să le motivez. Dacă le-aș da numai 10, cum le dau taica-miu, fii–miu și socră-miu, ar deveni delăsătoare.
În fine! Să recapitulăm. Prima zi e minunată, a doua e perfectă, iar a treia zi e ziua în care trebuia să pleci deja de ieri.
În absolut orice familie, în cea de-a treia zi începe cearta. Prea mulți oameni în casă și prea puțin oxigen. Medical vorbind, delirul este primul semn al saturației de oxigen scăzute.
Toți sunt ghiftuiți și ar vrea să doarmă, dar situația îi obligă să converseze. Și să bea!
D-aia, fiecare Crăciun începe cu “Doamne, ce dor mi-era de voi!” și se încheie cu “Al dracului să fie ăla care o mai călca p-aici!”