Cine intră în istorie. Europa

E ziua ei. Europa stă la o masă de șase metri, față în față cu războiul. 9 mai intră în istorie ca o zi împărțită între capetele acestei mese lungi. Celebra masă a lui Putin. La un capăt, autocratul de la Kremlin și parada lui militară. La celălalt, poporul european care celebrează libertatea și pacea.

Putin și războiul pe care l-a pornit împotriva Ucrainei, printr-o paradă militară ieșită din comun, sărbătorește de 9 mai victoria în ”marele război de eliberare a patriei”. Dar și așa-zisa denazificare a Ucrainei. Denazificare”, adică eliminarea, bombardarea, asasinarea unui popor întreg. La celălălt capăt al mesei, se sărbătoresc principiile fondatoare ale Europei. Primul e că „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare, proporţionale cu pericolele care o ameninţă”. E propoziția care deschide declarația lui Robert Shuman, rostită de ministrul de externe francez în urmă cu 72 de ani.

La 9 mai 1950 s-a creat comunitatea cărbunelui și oțelului, între Franța și Germania. Prima formă de colaborare, între două state altădată inamice de moarte. După 72 de ani, împărțită la cele două capete ale unei mese de șase metri, Europa e în pericol. Aparent, și acum e vorba de cărbune. Cărbunele din Donbass. De fapt, e vorba doar de ambiție. Ambiția unui om și a celor care-l susțin, orbiți de propagandă, socotindu-se, ca alții din istorie, deasupra ei.

Dar Europa nu stă întinsă pe masa lui Putin. Europa e vie. Și rămîne așa. Europa unită are aproximativ aceeași vîrstă ca Putin. Cu certitudine, ziua ei o să mai fie sărbătorită și peste un deceniu, și peste două, și peste nouă. Nu și Putin. Nu și parada lui. Nu și masa de șase metri, ca un catafalc al războiului său împotriva Europei. La mulți ani, Europa!