Cine intră în istorie. Mama și tata

S-a decis. Mama iese din abecedar și intră în istorie. Din această săptămînă, la nivelul oficialilor Uniunii Europene cuvintele mamă și tată au fost scoase din vocabular și înlocuite cu părinți. Ca să nu mai fie diferențe de gen. Să fim corecți politici.

Deocamdată, nu e obligatoriu pentru toți. Dar, de obicei, începe la acest nivel, pentru a pătrunde apoi în tot corpul social, drept normă.

Normele corectidudinii politice înving normele bunului simț. Mama și tata trebuie să intre în istorie. Ei devin, pur și simplu, generic, părinți. Pînă acum, știam că gîndirea naște limbajul. Acum, cele mai înalte autorități europene impun un nou vocabular oficial european, pentru ca limbajul să fie cel care modifică gîndirea.

Ralierea oficialilor europeni la curentul care bîntuie peste ocean nu fac bine Europei. Aici avem o altă realitate și alte probleme. Unele comune, precum coronavirusul, care e singurul corect politic pînă la capăt. Atinge tot, nu iartă nimic. Și mame, și tați, și copii, de orice rasă și convingere. Altele specific europene. Sîntem o Europă a națiunilor, granițele și istoria nu se șterg prin cuvinte și decizii politice. Nici granița dintre mamă și tată, din mintea unui copil.

În comunism, realitatea nu trebuia să fie cunoscută cu exactitate şi nici descrisă corect. Se inventase o ”vorbire corectă”: limba de lemn. Aşa trebuie să fie și în lumea noastră, după vrerea unora. Fără mamă, fără tată.

Dar eu, ca mulți alții, refuz să-i bag în istorie pe mama și pe tata. Ei sînt părțile inimii mele.