Cine intră în istorie. Încă o bomboană amară pentru pensionari

”Un veritabil Kill Bill al politicii românești”. Raluca Turcan, deputat PDL, la alegerea Elenei Udrea în fruntea organizației PDL București, în 21 noiembrie 2010. De atunci încoace, Raluca Turcan a progresat mult. A învățat că obediența nu trebuie să fie un scop în sine și că ea nu asigură decît o poziție veșnic secundară pe scena politică.

În această săptămînă, singura femeie din guvernul Cîțu apare drept salvarea pensionarilor. Decizia ei de a recalcula pensiile pe baza contributivității poate să o bage, cu toate păcatele din trecut, în istorie. Dacă va reuși. Pentru această vastă operațiune, doamna Turcan a spus că vor lucra între 500 și 1000 de noi angajați ai ministerului și direcțiilor de muncă. Ei au de, analizat un număr de peste 5 milioane de dosare. E o muncă de Sisif.

La un calcul simplu, fiecăruia îi revin spre analiză circa între 5 și 10.000 de dosare. Doamna Turcan a spus că va rezolva problema într-un an și jumătate. Ca să se țină de cuvînt, înseamnă că subordonații săi trebuie să rezolve în fiecare zi lucrătoare recalcularea, în medie, a 300 de pensii. Ceea ce e practic imposibil.

E însă posibil ca, din această perspectivă, Raluca Turcan să intre altfel în istorie: drept corigentă la matematică. Sau drept un politician cinic. Interesat doar de putere și conservarea ei.

Prin orice mijloace, chiar amăgindu-i pe pensionari cu o nouă promisiune, cum a fost și creșterea pensiilor cu 40 la sută. Să nu o deosebească nimic de colegii din guvernul Cîțu, care au luat în aceasă săptămînă decizia să nu se mai încurce și să-i treacă pe prefecți în rîndul demnitarilor. Ca să mai împartă niște posturi, la un guvern care are de hrănit trei partide.