Cine intră în istorie. Referenți și secretare în istorie

Săptămîna aceasta intră în istorie referenții și secretarele. Mai precis, referent, secretară, secretar din birourile parlamentarilor coaliției de guvernare.

Intră în istorie, pentru că devin suprefecți, prefecți, șefi pe la Apele Române sau prin alte structuri descentralizate și bănoase ale guvernului. Marea împărțeală a funcțiilor a ajuns și la ei. În sfîrșit, după ani de cărat geanta, de aranjat întîlniri, de șters scame de pe rever, de rezervat mese la restaurant, și cîte și mai cîte sînt nevoile unui parlamntar, a venit și vremea lor.

Ceea ce am văzut deja, o secretară ajunsă subrefect la Olt, o barmaniță și un referent la un birou senatorial ajunși șefi la Apele Române nu este decît vîrful aisbergului. Bineînțeles că în CV-urile lor figurează studii, la diverse facultăți private: prin cursuri la distanță, pe care le-au făcut tîrziu și în paralel cu treaba de la birou.

Nu e o boală care i-a atins doar pe liberali. Vom vedea, sînt sigur, că precum COVID-19, lovește indiferent de partid. Condiția e numai să fi făcut parte din categoria largă a celor de la putere. Să fi fost omul potrivit, la locul potrivit. Să fi slujit un șef care a ajuns și mai șef. Și să-l fi servit prompt, bine, frumos, cu tot ce i-a dorit inima.

Acum, vine răsplata, pentru care au trudit, tăcuți, ani de zile. Norocul le-a deschis ușa. Mica armată a angajaților de pe la birourile parlamentare face în acestă săptămînă un pas mic în istorie și mare pentru ei. Poate că nu ultimul. Viitorul e al lor. Din păcate, și al nostru.