„Analiza lecturii ca tehnologie a puterii deplasează discuția de la nivelul practicilor individuale la cel al structurilor de guvernare culturală.”
Ai o listă ta de lecturi. Fie ea scrisă, fie arhivată și accesată afectiv. Și? Uite că îți poți pune problema dacă o asemenea listă este cu adevărat alegerea ta sau e rezultatul unor strategii invizibile de control? „Statul cultural. 12 eseuri de sociologia lecturii” este cartea în care Lucian Pricop demontează mitul purității estetice. El analizează modul în care instituțiile se zbat să decidă ce este „valoare” și ce este „maculatură”. Eseurile acestea te invită la o radiografie a puterii simbolice dar și a modurilor în care citești. Și ești citit. Non-lectura, politicile memoriei și malpraxisul cultural sunt teme incomode azi. Lucian Pricop nuanțează modurile în care ierarhiile literare sunt construite prin mecanisme de legitimare. Mecanisme care pot să ajungă instrumente de excludere. Autoritatea culturală îți modelează gusturile, de multe ori ajunge să simuleze autenticitatea. Iar lectura este și unul dintre modurile prin care reușești să parcurgi drumul de la întrebarea cât adevăr este într-o întreprindere literară, la ce mize culturale te fac să crezi toate aceste modulări?
„Ura față de literatură apare ca efect al unei experiențe repetate de delegitimare și indică eșecul instituțiilor culturale de a media o relație non-violentă între individ și text.”