„Dintr-odată însă se făcu o lumină puternică, de parcă ar fi fost ziuă. Niciodată bunica ei nu fusese atât de frumoasă ori de mare! Ea se apropie de fetiţă şi-o îmbrăţişă. Prima zi a Anului Nou o găsi acolo, îngheţată, cu grămăjoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsă în întregime”.

Hai să îți spun despre vise. Așa cum apar într-un basm celebru. “Fetița cu chibrituri” a danezului Hans Christian Andersen a fost publicată acum 175 de ani. Și povestea cu un singur personaj înconjurat de tristețe este una dintre cele mai cunoscute istorii dedicate imaginației. Nu știu cum te-ai simțit tu când ai auzit prima dată povestea micuței care trebuie să vândă chibrituri într-o noapte de sărbătoare. Pe mine m-a speriat la început. Era unul dintre cele mai triste lucruri pe care le știam. Pe măsură ce au trecut anii, visele fetiței parcă au devenit mai importante pentru mine decât lumea care o chinuia. Nu sunt sigur că îmi dau seama de ce. Cum nu își dau seama nici trecătorii care o văd a doua zi, fiecare cu părerea lui despre ce i s-a întâmplat fetiței.

„Dar niciunul dintre aceştia nu bănuia ce minuni văzuse fetiţa înainte de a pleca din această lume”.