„O ușoară, răcoroasă adiere a lui Dumnezeu suflă și îl vrăji. Deasupra lui se încâlceau potolite stelele, cerul părea înflorit, iar jos, pe pământ, pietrele scoteau aburi, încinse încă de vipia zilei; tăcere adâncă, a pământului și a cerului, făcută din eternele glasuri ale nopții, mai tăcute chiar decât tăcerea”.

Sunt sigur că ai și tu cărțile tale preferate atunci când e vorba despre Paște. Dar îți propun să răsfoiești cea mai surprinzătoare poveste a Învierii. Cea scrisă de Nikos Kazantzakis. Scriitorul grec pe care îl știi poate pentru ”Zorba Grecul” a rămas în memoria literară și pentru tulburătoarea descriere în răspăr a Evangheliilor din ”Ultima ispită a lui Hristos”. Sigur, varianta lui i-a supărat pe mulți, mai ales după ce a ajuns film. Dar, totodată, el reușește să impună cu și mai mare putere sensul evenimentelor care au schimbat istoria acum două milenii.

„Visele au stat nehotărâte între demoni și îngeri”.