„Arhitectura dezordonată a structurilor naturale rămâne unul dintre cele mai masive piedici pentru evoluția medicală și pentru abilitatea noastră de a restructura realitatea”.
Ce se întâmplă când biologia devine un limbaj pe care îl poți programa ca pe un soft?
Volumul „On the Future of Species – Authoring Life By Means Of Artificial Biological Intelligence” de Adrian Woolfson este analiza celei ”de-a doua Geneze”. Woolfson îți explică faptul că fuziunea dintre inteligența artificială și biologia sintetică îți va permite să scrii genomul de la zero, să creezi specii noi. Chiar și să remodelezi lanțul ADN-ului uman. Pe de o parte vorbești despre case cultivate organic, smartphone-uri vii, boli eradicate, longevitate extinsă. Pe de alta ai riscuri etice uriaşe, ecosisteme destabilizate, hibrizi om-animal, arsenale bio-teroriste accesibile oricui are un sintetizator de ADN la îndemână. Woolfson pledează pentru avansul tehnologic, dar recunoaște zonele gri: unde trasezi linia între îmbunătățire și manipulare, între specii naturale și artefacte? Cartea devine ghid moral pentru o epocă în care viața se desprinde de evoluția darwiniană și intră în logica codului programabil. Citești dacă vrei să înțeleagi viitorul speciilor, viitorul tuturor.
„Natura umană trbuie să-și păstreze capacitatea de a evolua, așa cum a făcut-o mereu.”