Din vorbe îți deschidem ochii. Arta

Am auzit că, prin tara, se confundă
Actul artistic cu entertainment-ul cu fundă,
Și cultura cu formarea deși ele, pe undă,
Au o frecvență asemănătoare dar niciuna pudibundă.
Arta oglindește, provoacă, stimulează,
Nu e ca un manual, nu simulează
Informația pe care ne-o dorim în lume,
Ci arată ce se întâmplă de fapt, pe bune.
Cine ești nu-i egal cu cine ai vrea să fii,
Oricât fugi de realitate și nu vrei să știi
În ce lume trăiești și vrei s-o ascunzi de copii,
Realitatea e tot acolo și tu n-ai cum s-o ții
Să nu se-ntâmple, ea există negreșit,
Iar datoria culturii nu-i s-o cosmetizeze tacit
Ci să trezească conștientul colectiv și, implicit,
Să-l facă să trăiască și să-i dea de gândit!
Să nu mai vorbim de context, montare și viziune,
Și ce iese după această fuziune…
Așa că, dacă ceva ți se pare vulgar,
Incomod, nelalocul lui sau porno, e clar
Că de tine și propria-ți minte ești fugar,
Nicidecum că e o problemă în actul cultural!

Cu lehamite de oamenii care țin morțiș să definească ceva despre care n-au habar,
Cosmin Dominte – artist care își știe cel puțin prima regulă din fișa postului: Arta nu formează ci oglindește și provoacă. Formatul vine în urma procesului de gândire și asimilare că altfel se numea doar TOCIT!