Credeam că ești altfel, credeam că poți,
Credeam că ești acel om ce nu-i ca toți,
Credeam că treaba o să meargă, ca pe roți,
Credeam că ești deșteptul dintre idioți,
Credeam că, de data asta, câștig!
Credeam că n-o să m-agăț în cârlig…
Credeam că m-auzi și nu tre’ să strig.
Credeam că mă lași înăuntru, nu în frig!
Credeam că o iei și tu în serios,
Credeam că nu pleci și m-aștepți jos,
Credeam că înțelegi că e periculos,
Credeam că ești și tu mai curajos!
Credeam că îți place, credeam că păstrezi,
Credeam că ai citit „Capra cu trei iezi”.
Credeam că la fel cum mă văd, mă vezi!
Credeam că, tu credeai că eu cred, că mă crezi…

Cu credința că dezamăgirea vine din faptul că atribuim oamenilor și lucrurilor calități (?) pe care ne-am dori să le aibă în loc să verificăm dacă chiar le au,
Cosmin Dominte – om care refuză să mai fie dezamăgitul de serviciu.