Din vorbe îți deschidem ochii. Huo, să moară artiștii!

Artistul e artist până devine elitist
După aia, e un nesuferit egotist,
De ce face bani? De ce vrea drepturi?
„Cum adică să-ți dea guvernu’? O faci pe deșteptul?
Ai mașină, ai casă, faci vacanțe, ai succes,
Ai chestii la care eu încă n-am acces!
Cum îți permiți să vrei ajutor, în pandemie?
Adică vrei pomană? Huo! Păi să-mi dea și mie!
A, stai și tu plătești impozit pe venit,
Asigurare sănătate și pensii? Nu ești parazit?
Și nu beneficiezi de toate, ca orice alt om?
Hai, dom’le, nu te cred! Te credeam domn!
Adică n-ai drept la pensie și nici șomaj?
Mamă, da’ ce-i cu legislația asta, așa, sauvage?
În fine, e problema voastră, de ce v-ați făcut artiști?
Vă place să stați degeaba și să fiți arfiști!
Eu tot ce știu e că: de o duci mai bine ca mine,
Nu mă interesează că statul e nedrept cu tine!”
Mda…

Cu gândul că poți scoate românul din comunism dar nu poți scoate și comunismul din român,
Cosmin Dominte – ajutorul de șomaj și pensia nu sunt o pomană, sunt un drept, ca la orice om care muncește, plătește taxe și acumulează vechime. Nu contează ce casă ai, ce mașină conduci și ce vacanțe faci ci contează cât ai muncit și câte taxe ai plătit. Calmați-vă ura!