Din vorbe îți deschidem ochii. Jocurile societății

Ce vrei de la mine, vrei și de la tine!
Dacă-ți dau ce vrei o să zici de bine,
Dacă nu pot, sau nu vreau, sau nu știu,
Zici de rău și explici cum tre’ să fiu,
Că tu știi mai bine ce am de făcut eu
Da’ nu prea știi de tine, că aici e greu!
Și pe schimbul ăsta se formează, mereu,
Dinamica socială și elita în careu…
Unul te urăște, altul te iubește,
Societatea știe să te țină în clește,
Până faci, ce faci, și-i dai tot ce-i servește.
Cu cât te uiți în gura ei cu atât te golește
De frumosul tău, de sinele unic,
Și te-ndepărtează de „exist deci comunic”.
Așa că nu-ți cer nimic, plecăm din neutru,
Vreau să te iau ca atare, să-mi arăți ce ai înăuntru,
E treaba ta dacă o faci sau fugi,
Dacă ești deschis sau îți ascunzi inima-n blugi,
Dacă vrei să râdem sau să ne luăm la trântă,
Sunt pregătit pentru prezent cu tot ce se întâmplă.
Căci am învățat că adevăratul curaj
E să fii deschis, restul e miraj!

Cu amuzamentul de rigoare față de toate jocurile sociale pe care oamenii le inventează pentru a-și masca fricile sau neputința,
Cosmin Dominte – deținător de highscore la jocul „Ce vezi, aia primești!”.