Din vorbe îți deschidem ochii. Omul toxic

Cuvântul în plus, gestul extra,
Asumat rolul când nu te-ncape vesta,
Încă un pahar când, clar, nu mai duci,
Vrut la cârmă când nu tre’ să conduci,
Implicat în ceva când nu tre’ să-ncurci
Sau neimplicat când, clar, tre’ să te duci.
Stârnit subiectul care e rezolvat deja,
Ajutat om, în nevoie, doar când obții ceva,
Greșit flagrant și făcut scandal
Ca și cum a greșit celălalt, că tu ești special,
Moral doar în teorie, cu practică nulă,
Nesimțit ascuns deși cu fiecare celulă
Se prezintă lumii drept un om bun
Dar nimeni nu l-a văzut așa, dacă-nțelegi ce spun!
Astea sunt trăsăturile omului toxic,
Care îți încurcă viața, indiferent de topic,
Cel ce te trage în jos și e ascuns foarte bine
În plin câmp vizual, fix lângă tine.
E omul ăla care îți scade tot timpul cota
Și, deși nu-i muzician, forțează mereu nota!

Surprins de faptul că trăim niște vremuri în care parcă apar din ce în ce mai mulți oameni cu genul ăsta de preocupare, peste tot,
Cosmin Dominte – oare există o academie unde se pregătesc pentru a fi așa? Că, dacă da, oare nu fac și chimie ca să înțeleagă că toxicul este, întotdeauna, eliminat sau izolat, în cele din urmă?