Din vorbe îți deschidem ochii. Perseverența e „noroc” pentru români

Azi e acolo, mâine dispare,
Așa se-ntâmplă cu raza de soare.
Sunt zile și zile, tu tre’ să fii în picioare,
Indiferent de ce vrei și de ce stare
Ți se plimbă prin vene, te ridici,
Și faci ce-ai de făcut, te dedici!
Și nimeni nu știe prin ce ai trecut,
Dacă ești genul care face, tăcut,
Dar exiști, te miști și obții rezultate
Și într-o zi, le obții pe toate!
Iar lumea te admiră, te aplaudă,
Unii te invidiază, alții te laudă,
Și dacă au ocazia-ți zic ce norocos ești
Fiin’că reușești să trăiești din ce iubești,
Deși ai tras tare, numai tu știi cât de mare,
A fost efortul de a rămâne în picioare.
Și tu știi că nu-i noroc ci perseverență,
Fler și curaj, până la gradul de demență,
De, uneori, te întrebi și tu,
Dacă ești sănătos sau dacă nu…
Și după o perioadă, dispare,
Că așa se întâmplă cu raza de soare….
Sau succesul! Dar rămâne respectul,
Și faptul că ai făcut ce ți-ai propus, e testul!
Că detaliul ce face diferența, de fapt,
E că: toți vorbesc la fel, dar numai unii… și fac!

Cu drag de toți oamenii care fac mișcări, nu gălăgie,
Cosmin Dominte – ce să zic? De ceilalți n-am mare drag…