A venit noul an și ai în plan,
Să faci de data asta, totul, cu elan,
Te apuci de sport, vrei mai mult de la viață,
Cauți alt job, ai ideea aia isteață,
Te iubești mai mult, trăiești mai sănătos,
Devii mai spiritual, nu mai fugi spre lucios,
Călătorești să vezi lumea, începi în forță lunea,
Îți asculți inima, îți ascuți rațiunea,
Îți iei mașina aia, îți renovezi baia,
Repari acoperișul, practic schimbi foaia:
Tot ce ai vrut să faci sau tot ce ți-a scăpat,
Faci în anul ăsta că ai decis tu, așa, beat…
Doar că te trezești și planu’-i ca un zid,
E mare tare, te uiți la el în fel și chip,
Parcă, parcă, e prea mult de zidit,
Și te descurajezi, te simți copleșit,
Dar ca să construiești un zid, e simplu trucu’:
Suflecă-ți mânecile și apucă-te de lucru!
Tre’ să înțelegi că e făcut din cărămizi
Și nu se face peste noapte, nici cu pași timizi,
E nevoie de timp, de forță și de răbdare
Și ca să nu se prăbușească și să stea în picioare,
Tre’ să pui fiecare cărămidă cât poți de bine
Și într-o zi o să ai tot zidul lângă tine!

Cu mistrie la purtător și cu bucurie când văd alți zidari că reușesc,
Cosmin Dominte – spor la pus următoarele 365 de cărămizi! Se poate! (?)