La ora cutare, ești unde trebuie, negreșit!
Ai promis c-ajungi fix pe fix și pregătit.
Simplu în teorie, greu în practică,
Ai fost haos, fără niciun fel de tactică.
Ai plecat prea târziu, ai zis că ajungi,
Când să ieși pe ușă ai uitat unde te duci,
Aveai tricou în dungi, te-ai întors la ăla simplu,
Parcă nu-ți plac nici pantalonii, mai trece timpu’…
Acu ești stresat da’ ai plecat, ieși pe ușă,
Deja ești transpirat, în cap mintea-i cenușă,
Încă vrei s-ajungi la timp, ești optimist
Deși, parcă, parcă, rezultatu’ va fi trist.
Apoi, liftul nu merge, timpul încă trece,
Alergi pe scări, mașina nu pornește,
Cauți transport sperând că o vei drege,
Te mai trece niște transpirație, de data asta-i rece!
Ora cutare, deja, a cam trecut.
Îți imaginezi cum ești așteptat de mult…
Nu-i vina ta, liftul nu a mers și gata!
E ziua cu ghinion, o fi 13 data,
Mașina nu a vrut, traficul e mare,
Șoferul te-a ocolit pe ruta cutare…
Ajungi acolo, tragi aer în piept,
Fie ce o fi, ai dat cu stâng în drept,
Ai întârziat un sfert de oră, e nasol
Te uiți în jur, te uiți la telefon,
S-o fi supărat, s-a săturat de așteptat,
Și-o fi băgat picioarele și o fi plecat.
Mai trece juma’ de oră, stai pe bordură resemnat
Și, deodată, auzi din spate „Scuze c-am întârziat!”

Cu gândul că punctualitatea a devenit care din noi întârzie cel mai puțin,
Cosmin Dominte – om care a început să se teamă să ajungă undeva, primul, pentru că nu știe dacă ceilalți au plecat deja sau încă n-au venit.